Lauda lui Gaiu
1 Presbiterul către Gaiu, preaiubitul, pe care îl iubesc în adevăr. 2 Preaiubitule, doresc ca să mergi bine în toate și să fii sănătos, după cum merge bine și sufletul tău. 3 Căci m‐am bucurat foarte mult când au venit frații și au mărturisit pentru adevărul tău, după cum umbli în adevăr. 4 Eu n‐am bucurie mai mare decât aceasta, ca să aud că copiii mei umblă în adevăr. 5 Preaiubitule, faci un lucru credincios în orice faci pentru frați și totodată străini, 6 care au mărturisit înaintea bisericii despre iubirea ta: pe care bine vei face să‐i trimiți înainte în călătoria lor într‐un chip vrednic de Dumnezeu. 7 Căci au plecat pentru Numele, neluând nimic de la cei dintre Neamuri. 8 Noi suntem datori deci să primim bine pe unii ca aceștia, ca să ne facem împreună lucrători cu adevărul. 9 Am scris ceva bisericii; dar Diotref, care iubește să aibă întâietatea între ei, nu ne primește. 10 Pentru aceea, dacă voi veni îi voi aduce aminte de lucrurile pe care le face, flecărind de noi cu vorbe rele: și, nemulțumindu‐se cu aceasta, nici el nu primește pe frați și împiedică pe cei ce voiesc și‐i dă afară din biserică. 11 Preaiubitule, nu te lua după rău, ci după bine. Cine face binele este din Dumnezeu; cine face răul n‐a văzut pe Dumnezeu.
Lauda lui Dimitrie
12 Lui Dimitrie i s‐a dat bună mărturie de toți și de însuși adevărul; și chiar noi mărturisim și știi că mărturia noastră este adevărată. 13 Multe aveam să‐ți scriu, dar nu voiesc să ți le scriu cu cerneală și condei. 14 Nădăjduiesc însă să te văd în curând și vom vorbi gură către gură. Pace ție. Te îmbrățișează prietenii; îmbrățișează pe prieteni pe nume.