Faptele Apostolilor 20

1 Și după ce a încetat tulburarea, Pavel trimițând după ucenici și îndemnându‐i, și‐a luat rămas bun de la ei și a ieșit să se ducă în Macedonia. 2 Și după ce a trecut prin părțile acelea și i‐a îndemnat cu mult cuvânt, a venit în Grecia. 3 Și după ce a stat trei luni acolo și făcându‐se o pândă împotriva lui de către iudei, când era să se ducă pe apă în Siria, a fost de părere să se întoarcă prin Macedonia. 4 Și Sopater din Berea, al lui Pir, l‐a însoțit până în Asia; iar dintre tesaloniceni Aristarh și Secund și Gaiu din Derbe și Timotei ; iar dintre cei din Asia Tihic și Trofim . 5 Și aceștia s‐au dus înainte și ne‐au așteptat în Troa. 6 Și după zilele azimilor noi am plecat pe apă de la Filipi și în cinci zile am venit la ei în Troa, unde am zăbovit șapte zile.

7 Și în ziua întâi a săptămânii când ne‐am adunat ca să frângem pâinea, Pavel a stat de vorbă cu ei având de gând să plece a doua zi; și a întins cuvântul până la miezul nopții. 8 Și erau destule felinare în odaia de sus, unde eram adunați. 9 Și un tânăr cu numele Eutih ședea pe fereastră cufundat într‐un somn adânc; și pe când Pavel sta de vorbă cu ei mereu înainte, fiind doborât de somn, a căzut jos din al treilea cat și a fost ridicat mort. 10 Iar Pavel s‐a pogorât și a căzut peste el și luându‐l în brațe a zis: Nu vă speriați căci sufletul lui este în el. 11 Și după ce s‐a suit și a frânt pâinea și a gustat și a vorbit cu ei destul, până în zori, astfel a plecat. 12 Iar ei au adus pe băiat viu și s‐au mângâiat nu cu măsură.

13 Și noi plecând înainte la corabie ne‐am dus pe apă la Asos, având de gând să luăm de acolo pe Pavel cu noi; căci astfel rânduise, deoarece el avea să meargă pe jos. 14 Iar când ne‐a întâlnit la Asos, l‐am luat cu noi și am venit la Mitilene. 15 Și de acolo plecând pe apă, am ajuns a doua zi în dreptul Chiosului și în ziua următoare ne‐am atins de Samos și rămânând în Troghilion am venit a doua zi la Milet. 16 Căci Pavel a judecat să treacă pe apă pe lângă Efes, ca să nu i se întâmple să întârzie în Asia; căci se grăbea, dacă i‐ar fi cu putință, să fie la Ierusalim în ziua Cincizecimii.

17 Și de la Milet a trimis la Efes și a chemat la el pe prezbiterii bisericii. 18 Și când au venit la el, le‐a zis: Voi știți cum am fost cu voi toată vremea, din ziua întâi de când am călcat în Asia, 19 slujind Domnului cu toată smerenia și cu lacrimi și încercări , care mi s‐au întâmplat în pândirile iudeilor; 20 cum nu m‐am ferit de nimic din cele de folos ca să nu vă vestesc și să vă învăț în fața tuturor și în case, 21 mărturisind atât iudeilor cât și grecilor pocăința față de Dumnezeu și credința în Domnul nostru Isus Hristos. 22 Și acum iată, legat în duhul mă duc la Ierusalim, neștiind cele ce au să mi se întâmple acolo, 23 decât numai că Duhul Sfânt îmi mărturisește în fiecare cetate zicând că mă așteaptă legături și necazuri. 24 Dar nu țin nicio socoteală de viața mea, ca scumpă mie însumi , numai să‐mi săvârșesc calea și slujba pe care am luat‐o de la Domnul Isus, spre a mărturisi evanghelia harului lui Dumnezeu. 25 Și acum iată știu că nu‐mi veți mai vedea fața voi toți, printre care am trecut propovăduind Împărăția. 26 De aceea vă mărturisesc în ziua de astăzi că sunt curat de sângele tuturor. 27 Căci nu m‐am ferit să vă vestesc tot sfatul lui Dumnezeu. 28 Luați aminte la voi înșivă și la toată turma în care v‐a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriți biserica Domnului, pe care și‐a dobândit‐o prin însuși sângele său. 29 Știu că după plecarea mea vor intra între voi lupi grozavi, necruțând turma, 30 și dintre voi înșivă se vor ridica bărbați vorbind lucruri sucite ca să tragă pe ucenici după ei. 31 Drept aceea vegheați, aducându‐vă aminte că trei ani, noapte și zi, n‐am încetat sfătuind cu lacrimi pe fiecare. 32 Și acum vă încredințez Domnului și cuvântului harului său, care poate să vă zidească și să vă dea moștenirea între toți cei sfințiți. 33 N‐am poftit argint sau aur sau îmbrăcăminte de la nimeni. 34 Voi înșivă cunoașteți că aceste mâini au slujit pentru cele trebuincioase mie și celor ce erau cu mine. 35 În toate v‐am dat pildă că ostenindu‐vă astfel trebuie să sprijiniți pe cei slabi și să vă aduceți aminte de cuvintele Domnului Isus că el însuși a zis: Ferice este mai mult a da decât a lua. 36 Și când a zis acestea, a îngenuncheat și s‐a rugat cu ei toți. 37 Și a fost destul plâns al tuturor și au căzut pe grumazul lui Pavel și‐l sărutau mult, 38 întristându‐se mai ales pentru cuvântul pe care‐l zisese că n‐au să‐i mai vadă fața. Și l‐au petrecut până la corabie.