Faptele Apostolilor 22

1 Bărbați frați și părinți, ascultați‐mi acum apărarea către voi. 2 Și când au auzit că le vorbea în graiul evreiesc, au ținut și mai mult liniște; și a zis: 3 Eu sunt bărbat iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar crescut mare în cetatea aceasta, învățat la picioarele lui Gamaliel după strășnicia legii părintești, fiind plin de râvnă pentru Dumnezeu după cum sunteți și voi toți astăzi. 4 Și am prigonit această Cale până la moarte, legând și dând prinși la închisoare bărbați și femei, 5 după cum îmi este martor și marele preot și toată bătrânimea, de la care am primit și scrisori către frați și m‐am dus la Damasc ca să aduc legați la Ierusalim și pe cei ce erau acolo, pentru ca să fie pedepsiți. 6 Și a fost așa: pe când mergeam eu și mă apropiam de Damasc, pe la amiază fără veste a strălucit din cer o mare lumină împrejurul meu. 7 Și am căzut în locul unde eram și am auzit un glas zicându‐mi: Saule, Saule, pentru ce mă prigonești? 8 Iar eu am răspuns: Cine ești, Doamne? Și el mi‐a zis: Eu sunt Isus din Nazaret, pe care tu‐l prigonești. 9 Și cei ce erau cu mine au zărit într‐adevăr lumina dar n‐au auzit glasul celui ce‐mi vorbea. 10 Și am zis: Ce să fac, Doamne? Iar Domnul mi‐a zis: Scoală‐te și mergi la Damasc; și acolo ți se va vorbi despre toate ce‐ți sunt rânduite ca să faci. 11 Și fiindcă nu vedeam din pricina slavei acelei lumini, fiind dus de mână de cei ce erau cu mine, am venit la Damasc. 12 Și un oarecare Anania, bărbat evlavios după lege, cu mărturie bună de la toți iudeii care locuiesc acolo, 13 a venit la mine și stând aproape mi‐a zis: Frate Saule, capătă‐ți vederea. Și eu chiar în acel ceas m‐am uitat în sus la el. 14 Și el a zis: Dumnezeul părinților noștri te‐a ales ca să cunoști voia lui și să vezi pe Cel Drept și să auzi un glas din gura lui. 15 Căci vei fi martor pentru el la toți oamenii despre cele ce ai văzut și auzit. 16 Și acum ce zăbovești? Scoală‐te, botează‐te și spală‐ți păcatele tale, după ce vei chema numele lui. 17 Și a fost așa : când m‐am întors la Ierusalim și mă rugam în Templu, am fost într‐o răpire sufletească 18 și l‐am văzut zicându‐mi: Grăbește și ieși curând din Ierusalim; pentru că nu‐ți vor primi mărturia despre mine. 19 Și eu am zis: Doamne, ei înșiși știu că puneam în temniță și băteam prin sinagogi pe cei ce cred în tine. 20 Și când se vărsa sângele lui Ștefan, martorul tău, eram și eu însumi de față și încuviințam împreună și păzeam veșmintele celor ce‐l omorau. 21 Și el mi‐a zis: Mergi, căci te voi trimite departe la Neamuri.

22 Și l‐au ascultat până la acest cuvânt și și‐au ridicat glasul zicând: Ia de pe pământ pe unul ca acesta; căci nu se cuvine să trăiască. 23 Și pe când strigau ei și își aruncau jos veșmintele și azvârleau țărână în văzduh, 24 căpitanul a poruncit să fie adus în cetățuie, zicând să‐l cerceteze cu loviri de bici, ca să afle pentru care pricină strigau așa împotriva lui. 25 Dar când l‐au întins pentru bicele de curele, Pavel a zis către sutașul care era de față: Vă este oare îngăduit să bateți cu bice pe un om roman și nejudecat? 26 Și când a auzit sutașul, s‐a dus la căpitan și i‐a spus zicând: Ce ai de gând să faci? Căci omul acesta este roman. 27 Și căpitanul a venit și i‐a zis: Spune‐mi, ești roman? Și el a zis: Da. 28 Și căpitanul a răspuns: Eu cu o mare sumă de bani am dobândit cetățenia aceasta. Și Pavel a zis: Iar eu sunt chiar născut roman . 29 Îndată deci s‐au dat la o parte de la el cei ce aveau să‐l cerceteze; și căpitanul s‐a temut când a cunoscut că este roman și că fusese legat.