Felurite rele și apăsări
1 Și m‐am întors și am văzut toate apăsările care se fac sub soare și iată lacrimile celor apăsați și n‐aveau nici un mângâietor! Și puterea era de partea apăsătorilor lor și n‐aveau nici un mângâietor. 2 Și am lăudat pe cei morți, care au murit demult, mai mult decât pe cei vii, care trăiesc încă. 3 Și mai bine decât amândoi este cel ce încă n‐a fost, care n‐a văzut lucrul rău care se face sub soare. 4 Și am văzut toată osteneala și toată iscusința la lucru, că pentru aceasta este pizma unuia împotriva altuia. Și aceasta este deșertăciune și vânare de vânt. 5 Nebunul își încrucișează mâinile și mănâncă însăși carnea sa. 6 Mai bine un pumn plin cu pace decât amândouă mâinile pline cu osteneală și vânare de vânt. 7 Și m‐am întors și am văzut o deșertăciune sub soare. 8 Este unul singur și fără al doilea și n‐are nici fiu nici frate: totuși munca lui nu are sfârșit și ochiul său nu se satură de bogăție. Și pentru cine, zice el , mă ostenesc eu și‐mi lipsesc sufletul de bine? Și aceasta este o deșertăciune și trudă rea. 9 Mai bine doi decât unul! Căci au bună plată pentru munca lor. 10 Căci de cad, unul va ridica pe semenul său; dar vai de cel ce este singur când cade și nu este cine să‐l ridice! 11 Iarăși, dacă se culcă doi împreună, le este cald; dar unul singur cum se va încălzi? 12 Și dacă ar birui cineva pe unul, cei doi se vor împotrivi; și un fir pus în trei nu se rupe repede. 13 Mai bine un tânăr sărac și înțelept decât un împărat bătrân și nebun, care nu mai știe cum să fie mustrat. 14 Căci a ieșit din închisoare ca să domnească, deși s‐a născut sărac în împărăția sa. 15 Am văzut pe toți cei vii care umblă sub soare, cu copilul, al doilea, care se va scula în locul lui. 16 Nu avea sfârșit tot poporul, toți aceia peste care era el; totuși cei ce vor veni pe urmă nu se vor bucura de el. Cu adevărat și aceasta este o deșertăciune și vânare de vânt.