Exodul 12

1 Și Domnul a vorbit lui Moise și Aaron în țara Egiptului zicând: 2 Această lună va fi pentru voi începutul lunilor; ea va fi pentru voi întâia lună a anului. 3 Vorbiți întregii adunări a lui Israel zicând: În a zecea zi a acestei luni fiecare din ei să‐și ia un miel după casele părinților, un miel pentru o casă. 4 Și dacă o casă va fi prea mică pentru un miel, să‐l ia el și vecinul său cel mai apropiat de casa sa, după numărul sufletelor; să numărați pentru un miel după mâncarea fiecăruia. 5 Mielul vostru să fie fără cusur , parte bărbătească de un an; să‐l luați dintre oi sau dintre capre. 6 Și să‐l păstrați până la ziua a patrusprezecea a acestei luni și toată obștea adunării lui Israel să‐l junghie între amândouă serile. 7 Și vor lua din sânge și vor pune pe amândoi ușiorii ușii și pe pragul de sus în casele în care‐l vor mânca. 8 Și vor mânca în noaptea aceea carnea friptă la foc și cu azimi; o vor mânca cu ierburi amare. 9 Și să nu mâncați nimic din el crud, nici fiert în apă, ci fript la foc: capul lui și picioarele lui și măruntaiele lui. 10 Și să nu lăsați nimic din el până dimineața și ce va rămânea până dimineața să ardeți cu foc. 11 Și să‐l mâncați așa: cu coapsele încinse, încălțămintele în picioare și toiagul în mână și să‐l mâncați în grabă: sunt paștele Domnului. 12 Și eu voi trece prin țara Egiptului în noaptea aceasta și voi bate pe orice întâi‐născut din țara Egiptului de la om până la dobitoc și voi face judecăți împotriva tuturor dumnezeilor Egiptului. Eu sunt Domnul. 13 Și sângele vă va fi semn pe casele în care sunteți; și eu voi vedea sângele și voi trece peste voi și nu va fi nicio rană peste voi ca să vă piardă când voi bate țara Egiptului. 14 Și această zi să vă fie ca amintire și s‐o păziți ca sărbătoare pentru Domnul; o veți păzi în neamurile voastre ca sărbătoare printr‐un așezământ în veac. 15 Șapte zile să mâncați azimi; din ziua întâi să scoateți aluatul din casele voastre pentru că oricine mănâncă pâine cu aluat din ziua întâi până în ziua a șaptea, sufletul acela va fi stârpit din Israel. 16 Și în ziua întâi să fie o adunare sfântă și în ziua a șaptea o adunare sfântă; să nu se facă nicio lucrare în ele afară de ce mănâncă fiecare suflet, numai aceea să se facă de voi. 17 Și să păziți azimile, căci în această zi am scos oștirile voastre din țara Egiptului și să păziți ziua aceasta în neamurile voastre printr‐un așezământ în veac. 18 În luna întâi, în ziua a patrusprezecea a lunii, seara, veți mânca azimi până în ziua douăzeci și una a lunii seara. 19 Șapte zile să nu se afle aluat în casele voastre, căci oricine va mânca ce este cu aluat, sufletul acela va fi stârpit din adunarea lui Israel fie străin de loc, fie băștinaș al țării. 20 Să nu mâncați nimic cu aluat; în toate locuințele voastre să mâncați azimi. 21 Și Moise a chemat pe toți bătrânii lui Israel și le‐a zis: Alegeți și luați mielușei după familiile voastre și junghiați paștele. 22 Și luați un mănunchi de isop și muiați‐l în sângele care va fi în strachină și stropiți pragul de sus și cei doi ușiori ai ușii cu sângele care va fi în strachină și nimeni din voi să nu iasă la intrarea casei sale până dimineața. 23 Și Domnul va trece ca să bată pe egipteni și va vedea sângele pe pragul de sus și pe cei doi ușiori și Domnul va trece pe lângă intrare și nu va lăsa pe pierzător să intre în casele voastre ca să bată. 24 Și să păziți lucrul acesta ca un așezământ pentru tine și pentru fiii tăi, în veac. 25 Și va fi așa : când veți intra în țara pe care v‐o va da Domnul, cum a zis, veți păzi slujba aceasta. 26 Și va fi așa : când vă vor zice copiii voștri: Ce înseamnă această slujbă pentru voi? 27 Veți zice: Este jertfa de paște pentru Domnul care a trecut pe lângă casele copiilor lui Israel în Egipt când a bătut pe egipteni și ne‐a izbăvit casele. Și poporul și‐a plecat capetele și s‐a închinat. 28 Și copiii lui Israel s‐au dus și au făcut cum poruncise Domnul lui Moise și lui Aaron; așa au făcut.

29 Și a fost așa : la miezul nopții Domnul a lovit pe toți întâii născuți în țara Egiptului, de la întâiul născut al lui Faraon care ședea pe scaunul său de domnie până la întâiul născut al prinsului de război care era în închisoare și toți întâii născuți din dobitoace. 30 Și Faraon s‐a sculat noaptea, el și toți robii săi și tot Egiptul. Și a fost un mare țipăt în Egipt, căci nu era casă în care să nu fie un mort. 31 Și a chemat pe Moise și pe Aaron noaptea și a zis: Sculați‐vă, plecați din poporul meu voi și copiii lui Israel și mergeți și slujiți Domnului, cum ați zis. 32 Luați‐vă turmele și cirezile, cum ați zis, și duceți‐vă și binecuvântați‐mă și pe mine. 33 Și egiptenii sileau pe popor ca să‐l scoată afară din țară în grabă, căci ziceau: Toți suntem morți! 34 Și poporul și‐a luat plămădeala mai înainte de a se dospi cu covețele lor legate în haine pe umerii lor. 35 Și copiii lui Israel au făcut după cuvântul lui Moise și au cerut de la egipteni scule de argint și scule de aur și haine. 36 Și Domnul a dat poporului har în ochii egiptenilor și ei le‐au dat și au despuiat pe egipteni.

37 Și copiii lui Israel au plecat din Ramses la Sucot ca la șase sute de mii de bărbați pe picioare afară de copii. 38 Și o mare mulțime amestecată s‐a suit cu ei și turme și cirezi, vite foarte multe. 39 Și au copt în turte de azimi plămădeala pe care au scos‐o din Egipt, fiindcă nu era dospită, căci fuseseră goniți afară din Egipt și n‐au putut să aștepte nici nu‐și putuseră pregăti merinde. 40 Și șederea copiilor lui Israel, cât au șezut în Egipt, a fost patru sute treizeci de ani. 41 Și a fost așa : la încheierea a patru sute treizeci de ani, tocmai în aceeași zi, a fost așa : toate oștirile Domnului au ieșit din țara Egiptului. 42 Aceasta este o noapte de păzit pentru Domnul, căci i‐a scos din țara Egiptului; aceasta este noaptea de păzit pentru Domnul de toți copiii lui Israel în neamurile lor.

43 Și Domnul a zis lui Moise și lui Aaron: Acesta este așezământul paștelor: niciun străin nu va mânca din ele. 44 Dar robul fiecăruia cumpărat cu argint să fie tăiat împrejur; apoi va mânca din ele. 45 Oaspetele și simbriașul nu va mânca din ele. 46 Vor fi mâncate într‐o singură casă și nu vei scoate din carnea lor afară din casă nici să nu zdrobiți un os din ele. 47 Toată adunarea lui Israel le va face. 48 Și dacă un străin va sta vremelnic la tine și va voi să facă paștele Domnului, toată partea bărbătească a lui să fie tăiată împrejur și atunci să se apropie și să le facă și va fi ca și un băștinaș al țării; dar niciun netăiat împrejur nu va mânca din ele. 49 O lege va fi pentru băștinașul și pentru străinul de loc care va sta vremelnic între voi. 50 Și toți copiii lui Israel au făcut cum poruncise Domnul lui Moise și lui Aaron; așa au făcut. 51 Și a fost așa : chiar în ziua aceea Domnul a scos pe copiii lui Israel din țara Egiptului, după oștirile lor.