Oasele moarte și înviate
1 Și mâna Domnului a fost asupra mea și Domnul m‐a scos în Duh și m‐a pus jos în mijlocul unei văi și era plină de oase. 2 Și m‐a făcut să trec pe lângă ele de jur împrejur și iată, erau foarte multe pe fața văii și iată, erau foarte uscate. 3 Și mi‐a zis: Fiu al omului, oare vor trăi oasele acestea? Și am zis: Doamne Dumnezeule, tu știi . 4 Iarăși mi‐a zis: Prorocește oaselor acestora și spune‐le: Oase uscate, ascultați cuvântul Domnului! 5 Așa zice Domnul Dumnezeu oaselor acestora: Iată, voi face să intre suflare în voi și veți trăi. 6 Și voi pune vine pe voi și voi face să crească și carne pe voi și vă voi acoperi cu piele și voi pune suflare în voi și veți trăi: și veți cunoaște că eu sunt Domnul. 7 Și am prorocit cum mi se poruncise: și când am prorocit, a fost un vuiet și iată un foșnet și oasele s‐au împreunat la loc, os la osul său. 8 Și am văzut și iată au crescut vine și carne pe ele și pielea le‐a acoperit deasupra; dar nu era suflare în ele. 9 Atunci el mi‐a zis: Prorocește suflării, prorocește, fiu al omului, și zi suflării: Așa zice Domnul Dumnezeu: Vino din cele patru vânturi, suflare, și suflă asupra acestor uciși ca să trăiască. 10 Și am prorocit cum mi se poruncise și a intrat suflarea în ele; și au trăit, și au stat pe picioarele lor, o oaste foarte, foarte mare. 11 Atunci mi‐a zis: Fiu al omului, aceste oase sunt toată casa lui Israel. Iată, ei zic: Ni s‐au uscat oasele și ni s‐a pierdut nădejdea; suntem stârpiți. 12 De aceea prorocește și zi‐le: Așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, vă voi deschide mormintele și vă voi scoate din mormintele voastre, o, poporul meu , și vă voi aduce în țara lui Israel. 13 Și veți cunoaște că eu sunt Domnul când vă voi deschide mormintele și vă voi scoate din mormintele voastre, popor al meu. 14 Și voi pune suflarea mea în voi și veți trăi și vă voi așeza în țara voastră și veți cunoaște că eu, Domnul, am vorbit și am și făcut, zice Domnul. 15 Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 16 Și tu, fiu al omului, ia‐ți un toiag și scrie pe el: Pentru Iuda și pentru copiii lui Israel, tovarășii săi. Și ia‐ți un alt toiag și scrie pe el: Pentru Iosif, toiagul lui Efraim, și pentru toată casa lui Israel, tovarășii săi. 17 Și împreunează‐le unul cu altul într‐un toiag, ca să fie un singur toiag în mâna ta. 18 Și când îți vor vorbi copiii poporului tău zicând: Oare nu ne vei spune ce sunt acestea? 19 Spune‐le: Așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, voi lua toiagul lui Iosif, care este în mâna lui Efraim, și semințiile lui Israel, tovarășii săi, și‐i voi pune cu acesta, adică cu toiagul lui Iuda, și‐i voi face un singur toiag și vor fi unul singur în mâna mea. 20 Și toiegele pe care ai scris vor fi înaintea ochilor lor în mâna ta. 21 Și zi‐le: Așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, voi lua pe copiii lui Israel dintre neamurile unde s‐au dus și‐i voi aduna din orice parte, și‐i voi aduce în țara lor. 22 Și‐i voi face un singur neam în țară pe munții lui Israel și un singur împărat va domni peste toți și nu vor mai fi două neamuri, nici nu vor mai fi despărțiți în două împărății. 23 Și nu se vor mai spurca cu idolii lor, nici cu lucrurile lor urâcioase, nici cu vreuna din fărădelegile lor, și‐i voi mântui din toate locuințele lor în care au păcătuit și‐i voi curăți și îmi vor fi popor și eu le voi fi Dumnezeu. 24 Și David, robul meu, va fi împărat peste ei. Și toți vor avea un singur păstor și vor umbla în judecățile mele și vor păzi așezămintele mele și le vor face. 25 Și vor locui în țara pe care am dat‐o robului meu Iacov, unde au locuit părinții voștri; și vor locui în ea, ei și copiii lor și copiii copiilor lor, în veac. Și David, robul meu , le va fi domn în veac . 26 Și voi face cu ei un legământ de pace , va fi un legământ veșnic cu ei. Și‐i voi așeza și‐i voi înmulți și voi pune locașul meu sfințit în mijlocul lor în veac. 27 Și locașul meu va fi peste ei și eu le voi fi Dumnezeu și ei îmi vor fi popor. 28 Și neamurile vor cunoaște că eu, Domnul, sunt cel ce sfințesc pe Israel, când locașul meu sfințit va fi în mijlocul lor în veac.