Dina și Sihem
1 Și Dina, fiica Leei, pe care o născuse ea lui Iacov, a ieșit să vadă pe fetele țării. 2 Și Sihem, fiul lui Hamor Hevitul, mai marele țării, a văzut‐o și a luat‐o și s‐a culcat cu ea și a înjosit‐o. 3 Și sufletul lui s‐a alipit de Dina, fiica lui Iacov și iubea pe fată și a vorbit la inima fetei. 4 Și Sihem a vorbit tatălui său Hamor zicând: Ia‐mi pe fata aceasta de nevastă. 5 Și Iacov a auzit că necinstise pe Dina, fata sa; și fiii săi erau la câmp cu vitele sale și Iacov a tăcut până s‐au întors ei. 6 Și Hamor, tatăl lui Sihem, a ieșit la Iacov ca să vorbească cu el. 7 Și fiii lui Iacov au venit de la câmp când au auzit și oamenii s‐au întristat și s‐au aprins de mânie foarte mare pentru că făcuse o faptă de rușine în Israel culcându‐se cu fata lui Iacov , lucru care nu se cuvenea să se facă. 8 Și Hamor le‐a cuvântat zicând: Sufletul fiului meu Sihem dorește după fata voastră; rogu‐vă, dați‐i‐o de nevastă. 9 Și încuscriți‐vă cu noi; dați‐ne nouă pe fetele voastre și luați‐vă pe fetele noastre pentru voi. 10 Și locuiți cu noi și țara va fi înaintea voastră; locuiți și faceți negoț în ea și câștigați‐vă stăpâniri. 11 Și Sihem a zis tatălui ei și fraților ei: Să aflu har în ochii voștri și ce‐mi veți zice voi da. 12 Cereți de la mine zestre mare și dar și voi da cum îmi veți zice, însă dați‐mi copila de nevastă! 13 Și fiii lui Iacov au răspuns cu vicleșug lui Sihem și lui Hamor, tatăl său, și au vorbit, căci necinstise pe Dina, sora lor. 14 Și le‐au zis: Nu putem face lucrul acesta să dăm pe sora noastră unuia care este netăiat împrejur, căci aceasta ar fi o ocară pentru noi. 15 Dar numai cu aceasta ne vom învoi cu voi: dacă veți fi ca noi și orice parte bărbătească dintre voi va fi tăiată împrejur. 16 Atunci vă vom da fetele noastre și vom lua pe ale voastre pentru noi și vom locui cu voi și vom fi un singur popor. 17 Dar de nu ne veți asculta ca să vă tăiați împrejur, ne vom lua fata și vom pleca. 18 Și cuvintele lor au plăcut lui Hamor și lui Sihem, fiul lui Hamor. 19 Și tânărul n‐a pregetat să facă lucrul pentru că îi plăcuse fata lui Iacov. Și el era mai prețuit decât toată casa tatălui său. 20 Și Hamor și Sihem, fiul său, au venit la poarta cetății lor și au vorbit către oamenii cetății lor zicând: 21 Acești oameni sunt de pace cu noi; să locuiască dar în țară și să facă negoț în ea și țara iată este întinsă înaintea lor. Să luăm pe fetele lor de neveste și să le dăm pe fetele noastre. 22 Dar numai cu aceasta se vor învoi oamenii să locuiască împreună cu noi să fim un singur popor: dacă toată partea bărbătească dintre noi se va tăia împrejur cum sunt ei tăiați împrejur. 23 Vitele lor și averea lor și orice dobitoc al lor nu vor fi oare ale noastre? Numai să ne învoim cu ei și vor locui cu noi. 24 Și toți cei ce ieșeau pe poarta cetății lui au ascultat de Hamor și de Sihem, fiul său; și toată partea bărbătească a fost tăiată împrejur, toți cei ce ieșeau pe poarta cetății lui. 25 Și a fost așa : a treia zi când erau în durere, doi din fiii lui Iacov, Simeon și Levi, frații Dinei, și‐au luat fiecare sabia și au venit pe neașteptate asupra cetății și au ucis toată partea bărbătească. 26 Și au trecut prin ascuțișul sabiei pe Hamor și pe Sihem, fiul său, și au luat pe Dina din casa lui Sihem și au ieșit. 27 Fiii lui Iacov s‐au aruncat asupra celor uciși și au jefuit cetatea, căci necinstiseră pe sora lor. 28 Le‐au luat oile și vitele și măgarii și ce era în cetate și ce era pe câmp. 29 Și au luat și au jefuit toate averile lor și pe toți copiii lor și pe nevestele lor și tot ce era în case. 30 Și Iacov a zis lui Simeon și lui Levi: Voi m‐ați tulburat, făcându‐mă să miros urât printre locuitorii țării, printre Cananiți și Feresiți; și eu am puțini oameni la număr și se vor strânge împotriva mea și mă vor bate și voi fi prăpădit eu și casa mea. 31 Și ei au zis: Să se poarte cu sora noastră ca și cu o curvă?