Geneza 47

1 Și Iosif a venit și a spus lui Faraon și a zis: Tatăl meu și frații mei și oile lor și boii lor și tot ce au ieșit din țara Canaan și iată sunt în ținutul Gosen. 2 Și a luat cinci bărbați dintre frații săi și i‐a pus înaintea lui Faraon. 3 Și Faraon a zis fraților lui : Care e meseria voastră? Și ei au zis lui Faraon : Robii tăi sunt păstori atât noi cât și părinții noștri. 4 Și au zis lui Faraon : Am venit să stăm vremelnic în țară; pentru că nu este pășune pentru oile pe care le au robii tăi , căci foametea este grea în țara Canaan; și acum, rugămu‐te, să locuiască robii tăi în ținutul Gosen. 5 Și Faraon a vorbit lui Iosif zicând: Tatăl tău și frații tăi au venit la tine. 6 Țara Egiptului este înaintea ta; așază pe tatăl tău și pe frații tăi în partea cea mai bună a țării; să locuiască în ținutul Gosen. Și dacă cunoști între ei bărbați destoinici, atunci pune‐i mai mari peste vite, peste ce este al meu. 7 Și Iosif a adus pe tatăl său Iacov și l‐a pus înaintea lui Faraon și Iacov a binecuvântat pe Faraon. 8 Și Faraon a zis lui Iacov: Câte sunt zilele anilor vieții tale? 9 Și Iacov a zis lui Faraon : Zilele anilor vremelniciei mele sunt o sută treizeci de ani . Zilele anilor vieții mele au fost puține și rele și n‐ajung la zilele anilor vieții părinților mei în zilele vremelniciei lor. 10 Și Iacov a binecuvântat pe Faraon și a ieșit dinaintea lui Faraon. 11 Și Iosif a așezat pe tatăl său și pe frații săi și le‐a dat o stăpânire în țara Egiptului în partea cea mai bună a țării, în țara lui Ramses, cum poruncise Faraon. 12 Și Iosif hrănea cu pâine pe tatăl său și pe frații săi și toată casa tatălui său, după familiile lor.

13 Și în toată țara nu era pâine; căci foametea era foarte grea și țara Egiptului și țara Canaan erau istovite de foamete. 14 Și Iosif a strâns tot argintul ce se afla în țara Egiptului și în țara Canaan pentru grâul pe care‐l cumpărau și Iosif a adus argintul în casa lui Faraon. 15 Și când s‐a isprăvit argintul în țara Egiptului și în țara Canaan, toți egiptenii au venit la Iosif zicând: Dă‐ne pâine! Căci de ce să murim înaintea ta? Căci lipsește argintul. 16 Și Iosif a zis: Dați vitele voastre și vă voi da pentru vitele voastre dacă lipsește argintul. 17 Și au adus lui Iosif vitele lor; și Iosif le‐a dat pâine pentru cai și pentru vitele din turme și pentru vitele din cirezi și pentru măgari. Și i‐a hrănit cu pâine pentru toate vitele lor în anul acela. 18 Și s‐a sfârșit anul acela și au venit în al doilea an și i‐au zis: Nu vom ascunde de domnul meu că ne lipsește argintul și dobitoacele noastre sunt ale domnului meu și n‐a rămas nimic înaintea domnului meu decât trupurile noastre și țarinile noastre. 19 Pentru ce să murim înaintea ochilor tăi atât noi cât și țarinile noastre? Cumpără‐ne pentru pâine pe noi și țarinile noastre și noi și țarinile noastre vom fi robi lui Faraon și dă‐ne sămânță ca să trăim și să nu murim și să nu se pustiască țara. 20 Și Iosif a cumpărat tot pământul Egiptului pentru Faraon, căci egiptenii și‐au vândut fiecare țarina lui pentru că îi apăsa foametea. Și pământul a ajuns al lui Faraon. 21 Și a strămutat pe popor în cetăți de la o margine a hotarelor Egiptului până la cealaltă margine a lui. 22 Numai pământul preoților nu l‐a cumpărat, căci preoții aveau o porție de la Faraon și mâncau porția pe care le‐o dăduse Faraon și ei nu și‐au vândut pământul. 23 Și Iosif a zis poporului: Iată v‐am cumpărat astăzi pe voi și pământurile voastre pentru Faraon; iată sămânță pentru voi: însămânțați pământul. 24 Și va fi așa : la strângerea roadelor veți da lui Faraon a cincea parte și cele patru părți vor fi ale voastre pentru sămânța câmpului și de mâncare vouă și celor ce sunt în casele voastre și de mâncare copiilor voștri. 25 Și au zis: Tu ne‐ai mântuit viața ! Să aflăm har în ochii domnului meu și vom fi robi ai lui Faraon. 26 Și Iosif a făcut o lege până în ziua de astăzi asupra pământurilor Egiptului ca a cincea parte să fie a lui Faraon . Numai singure pământurile preoților n‐au fost ale lui Faraon.

27 Și Israel a locuit în țara Egiptului în ținutul Gosen și au avut moșii în el și au crescut și s‐au înmulțit foarte mult. 28 Și Iacov a trăit în țara Egiptului șaptesprezece ani; și zilele lui Iacov, anii vieții sale, au fost o sută patruzeci și șapte de ani. 29 Și s‐au apropiat zilele lui Israel ca să moară. Și a chemat pe fiul său Iosif și i‐a zis: Dacă am aflat deci har în ochii tăi, rogu‐te , pune‐ți mâna sub coapsa mea și arată‐mi îndurare și adevăr; rogu‐te, să nu mă înmormântezi în Egipt. 30 Ci când voi dormi cu părinții mei, să mă duci din Egipt și să mă înmormântezi în mormântul lor. Și el a zis: Voi face după cuvântul tău. 31 Și el a zis: Jură‐mi! Și i‐a jurat. Și Israel s‐a închinat pe capul patului.