Dumnezeu cheamă pe robul său
1 Tăceți înaintea mea, ostroave, și popoarele să‐și înoiască puterea. Să se apropie și să vorbească. Să ne apropiem împreună la judecată! 2 Cine a sculat de la răsărit pe cel pe care‐l însoțește dreptatea pas cu pas? El dă neamurile înaintea lui și‐l face să domnească peste împărați. El le dă ca praful sabiei sale, ca miriștea mânată de vânt arcului său. 3 El îi urmărește și trece înainte la adăpost pe o cale pe care nu mersese cu picioarele. 4 Cine a lucrat și a făcut‐o, chemând neamurile de la început? Eu, Domnul, cel dintâi și eu sunt Același cu cei din urmă. 5 Ostroavele au văzut și se tem. Marginile pământului se cutremură: se apropie și vin. 6 Ei ajută fiecare pe aproapele său și fiecare zice fratelui său: Fii cu inimă! 7 Și lemnarul îmbărbătează pe argintar și cel ce bate cu ciocanul pe cel ce bate pe nicovală, zicând de îmbinare: Este bun… Și‐l întărește cu cuie ca să nu se clatine. 8 Dar tu, Israele, robul meu, Iacove, pe care te‐am ales , sămânța lui Avraam, prietenul meu; 9 tu, pe care te‐am luat de la marginile pământului și te‐am chemat de la capetele lui și ți‐am zis: Tu ești robul meu; te‐am ales și nu te‐am lepădat. 10 Nu te teme căci eu sunt cu tine. Nu te înspăimânta căci eu sunt Dumnezeul tău. Eu te voi întări și te voi ajuta și te voi sprijini cu dreapta dreptății mele. 11 Iată, toți cei ce s‐au aprins împotriva ta se vor rușina și vor roși; cei ce se luptă cu tine vor fi ca o nimica și vor fi pierduți. 12 Îi vei căuta și nu‐i vei găsi pe cei ce se ceartă cu tine. Cei ce se războiesc împotriva ta vor fi ca o nimica și ca un lucru de nimic. 13 Căci eu, Domnul Dumnezeul tău, îți voi ținea dreapta, zicându‐ți: Nu te teme, eu te voi ajuta. 14 Nu te teme, vierme Iacov, și voi bărbați ai lui Israel! Eu te voi ajuta, zice Domnul și Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel. 15 Iată, te‐am făcut o treierătoare ascuțită, nouă cu dinți: tu vei treiera munții și‐i vei mărunți și vei face dealurile ca pleava. 16 Ii vei vântura și‐i va lua vântul și‐i va risipi vârtejul, iar tu te vei bucura în Domnul, te vei slăvi în Sfântul lui Israel. 17 Săracii și nevoiașii caută apă și nu este și li se usucă limba de sete. Eu, Domnul, le voi răspunde. Eu, Dumnezeul lui Israel, nu‐i voi părăsi. 18 Voi deschide râuri pe înălțimi goale și fântâni în mijlocul văilor. Voi face pustia o baltă de apă și pământul uscat izvoare de apă. 19 Voi sădi în pustie cedrul, salcâmul, mirul și măslinul. Voi pune în pustie chiparosul, pinul și bradul împreună. 20 Ca să vadă și să cunoască și să priceapă și să înțeleagă împreună, că mâna Domnului a întocmit aceasta și Sfântul lui Israel a făcut‐o. 21 Aduceți pricina voastră, zice Domnul; apropiați‐vă cu dovezile voastre, zice Împăratul lui Iacov. 22 Să le scoată și să ne spună ce se va întâmpla. Spuneți cele ce au fost mai înainte ca să le punem la inimă și să le cunoaștem sfârșitul; sau să auzim cele viitoare. 23 Spuneți cele ce se vor întâmpla pe urmă, ca să cunoaștem că sunteți dumnezei. Da, faceți bine sau faceți rău, ca să ne mirăm și să vedem împreună. 24 Iată, sunteți nimic și lucrul vostru este de nimic; cel ce vă alege este urâciune. 25 Am sculat pe unul de la miazănoapte și a venit de la soare răsare, pe unul care cheamă numele meu și pășește peste domni ca peste lut și cum calcă olarul lutul. 26 Cine a spus‐o de la început ca să cunoaștem? Și mai înainte de vreme ca să zicem: El este drept! Da, nu este nimeni care să spună; da, nu este nimeni care să vestească; da, nu este nimeni care să audă cuvintele voastre. 27 Eu , cel dintâi, zic Sionului: Iată, iată‐le! Și voi da Ierusalimului pe unul care aduce veste bună. 28 Și mă uit și nu este nimeni; — da, între ei, — și nu este niciun sfetnic care să răspundă un cuvânt când îi întreb. 29 Iată , toți sunt deșertăciune, lucrurile lor sunt nimic; chipurile cioplite ale lor sunt vânt și deșertăciune.