Ieremia 31

1 În vremea aceea, zice Domnul, eu voi fi Dumnezeul tuturor familiilor lui Israel și ei îmi vor fi popor. 2 Așa zice Domnul: Poporul cel scăpat de sabie a aflat har în pustie: Israel, când a mers ca să‐i dau odihnă. 3 Domnul mi s‐a arătat de demult zicând : Da, te‐am iubit cu o iubire veșnică; de aceea te‐am atras cu îndurare. 4 Te voi zidi iarăși și vei fi zidită, fecioară a lui Israel! Te vei împodobi iarăși cu timpanele tale și vei ieși în jocurile celor ce se veselesc. 5 Vei sădi iarăși vii pe munții Samariei: săditorii vor sădi și vor mânca rod. 6 Căci va fi o zi când păzitorii vor striga pe muntele lui Efraim: Sculați‐vă și să ne suim la Sion, la Domnul Dumnezeul nostru! 7 Căci așa zice Domnul: Cântați cu bucurie pentru Iacov și chiuiți în fruntea neamurilor; vestiți, lăudați și ziceți: Mântuiește, Doamne, poporul tău, pe rămășița lui Israel. 8 Iată, îi voi aduce din țara de la miazănoapte și‐i voi aduna de la marginile pământului și cu ei și pe orb și pe șchiop, pe femeia însărcinată și pe cea care este în dureri de naștere: o adunare mare se va întoarce aici. 9 Vor veni cu plâns și‐i voi aduce cu cereri; îi voi face să umble pe lângă pâraiele de apă, pe o cale dreaptă în care nu se vor poticni. Căci eu voi fi tată lui Israel și Efraim va fi întâiul meu născut. 10 Ascultați, neamuri, cuvântul Domnului! Și vestiți‐l în ostroave depărtate și ziceți: Cel ce a împrăștiat pe Israel iarăși îl va aduna și‐l va păzi ca păstorul pe turma sa. 11 Căci Domnul a izbăvit pe Iacov și l‐a răscumpărat din mâna unuia mai tare decât el. 12 Și vor veni și vor cânta pe înălțimea Sionului și vor curge împreună la bunătatea Domnului, la grâu, la must și la untdelemn, la cei tineri din turmă și din cireadă și sufletul lor va fi ca o grădină udată și nu vor mai lâncezi deloc. 13 Atunci fecioara se va bucura în joc și cu ea tinerii și bătrânii. Căci le voi schimba jalea în bucurie și‐i voi mângâia și‐i voi veseli din întristarea lor. 14 Și voi sătura sufletul preoților cu grăsime și poporul meu se va sătura de bunătatea mea, zice Domnul. 15 Așa zice Domnul: Un glas s‐a auzit în Rama , bocet și plângere amară: Rahela plângând pe copiii săi; nu voiește să fie mângâiată pentru copiii ei, căci nu sunt. 16 Așa zice Domnul: Oprește‐ți glasul de la plâns și ochii de la lacrimi: Căci este o răsplată pentru fapta ta, zice Domnul; și se vor întoarce din țara vrăjmașului. 17 Și este nădejde pentru sfârșitul tău, zice Domnul, și copiii tăi se vor întoarce la hotarul lor. 18 Am auzit cu adevărat pe Efraim plângându‐se: Tu m‐ai mustrat și am fost mustrat, ca un junc nedeprins la jug . Întoarce‐mă, și mă voi întoarce, căci tu ești Domnul Dumnezeul meu! 19 Și cu adevărat, după ce m‐am întors , m‐am căit; și după ce m‐am cunoscut, mi‐am lovit coapsa. M‐am rușinat și am roșit; căci am purtat ocara tinereții mele. 20 Îmi este oare Efraim un fiu scump? Este el un copil de desfătări? Căci ori de câte ori vorbesc împotriva lui, necurmat îmi tot aduc aminte de el. De aceea mi se mișcă măruntaiele pentru el. Voi avea milă de el negreșit, zice Domnul. 21 Pune‐ți semne pe cale, fă‐ți stâlpi de pietre; pune‐ți inima spre calea cea bătută, calea pe care te‐ai dus: Întoarce‐te , fecioară a lui Israel, întoarce‐te la aceste cetăți ale tale. 22 Până când vei rătăci, fiică neascultătoare ? Căci Domnul a făcut un lucru nou pe pământ: femeia va peți pe bărbat. 23 Așa zice Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Vor zice iarăși cuvântul acesta în țara lui Iuda și în cetățile lui când voi întoarce robia lor: Domnul să te binecuvânteze, locuință a dreptății, munte de sfințenie. 24 Și Iuda va locui în el și în toate cetățile lui împreună, plugarii și cei ce pornesc cu turmele. 25 Căci am săturat orice suflet obosit și am îndestulat pe orice suflet întristat. 26 La acestea m‐am deșteptat și m‐am uitat și somnul mi‐a fost dulce. 27 Iată vin zile, zice Domnul, când voi semăna casa lui Israel și casa lui Iuda cu sămânță de om și cu sămânță de vită. 28 Și va fi așa : precum am vegheat asupra lor ca să dezrădăcinez și să sfărâm și să surp și să pierd și să întristez, așa voi veghea asupra lor ca să zidesc și să sădesc, zice Domnul. 29 În zilele acelea nu vor mai zice: Părinții au mâncat aguridă și copiilor li s‐au strepezit dinții. 30 Căci fiecare va muri pentru nelegiuirea sa, orice om care va mânca aguridă, dinții lui se vor strepezi. 31 Iată , vin zile, zice Domnul, când voi încheia un legământ nou cu casa lui Israel și cu casa lui Iuda: 32 nu ca legământul pe care l‐am făcut cu părinții lor în ziua când i‐am luat de mână ca să‐i scot din țara Egiptului, legământ al meu pe care l‐au rupt, deși eu eram un bărbat pentru ei, zice Domnul. 33 Căci acesta este legământul pe care‐l voi încheia cu casa lui Israel după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune legea mea înăuntrul lor și o voi scrie în inima lor. Și le voi fi Dumnezeu și ei îmi vor fi popor. 34 Și nu vor mai învăța fiecare pe aproapele său și fiecare pe fratele său, zicând: Cunoașteți pe Domnul. Căci toți mă vor cunoaște, de la cel mai mic al lor până la cel mai mare al lor, zice Domnul. Căci le voi ierta nelegiuirea lor și nu‐mi voi mai aduce aminte de păcatul lor. 35 Așa zice Domnul care dă soarele spre lumină ziua, așezămintele lunii și ale stelelor spre lumină noaptea: care stârnește marea, ca valurile ei să mugească, Domnul oștirilor este numele lui: 36 Dacă aceste așezăminte vor pieri dinaintea mea, zice Domnul, atunci sămânța lui Israel va înceta de a fi neam înaintea mea în veac. 37 Așa zice Domnul: Dacă se pot măsura cerurile sus și se pot cerceta temeliile pământului jos, atunci și eu voi lepăda toată sămânța lui Israel, pentru tot ce au făcut, zice Domnul. 38 Iată, vin zile, zice Domnul, când cetatea se va zidi pentru Domnul, de la turnul lui Hananeel până la poarta din unghi. 39 Și frânghia de măsură va trece încă prin dreptul ei până la dealul Gareb și se va întoarce spre Goat. 40 Și toată valea trupurilor moarte și a cenușii și toate ogoarele până la pârâul Chedron, până la unghiul porții cailor spre răsărit, vor fi sfinte pentru Domnul: nu se vor mai smulge, nici nu se vor mai surpa în veac.