Ieremia 7

1 Cuvântul care a fost de la Domnul către Ieremia, zicând: 2 Stai în poarta casei Domnului și strigă acolo cuvântul acesta și zi: Auziți cuvântul Domnului, toți din Iuda, care intrați prin porțile acestea ca să vă închinați înaintea Domnului. 3 Așa zice Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Îndreptați‐vă căile și faptele și vă voi lăsa să locuiți în locul acesta. 4 Nu vă încredeți în cuvinte de minciună, zicând: Templul Domnului, templul Domnului, templul Domnului sunt acestea! 5 Căci dacă vă veți îndrepta într‐adevăr căile și faptele, dacă veți face cu adevărat judecată între om și aproapele său; 6 dacă nu veți asupri pe străinul de loc, pe orfan și pe văduvă și nu veți vărsa sânge nevinovat în locul acesta și nu veți umbla după dumnezei străini spre paguba voastră, 7 atunci vă voi lăsa să locuiți în locul acesta, în țara pe care am dat‐o părinților voștri, în veci și pe veci. 8 Iată, vă încredeți în cuvinte de minciună care nu folosesc. 9 Ce? Furați, ucideți, preacurviți, jurați strâmb, ardeți tămâie lui Baal și mergeți după alți dumnezei pe care nu‐i cunoașteți… 10 și apoi veniți și stați înaintea mea în casa aceasta, care se numește după numele meu și ziceți: Suntem scăpați!, ca să faceți toate aceste urâciuni? 11 Oare casa aceasta care se numește după numele meu este în ochii voștri o peșteră de tâlhari? Iată, eu însumi am văzut, zice Domnul. 12 Dar duceți‐vă acum la locul meu care era în Silo, unde am pus să locuiască numele meu la început, și vedeți ce i‐am făcut , pentru răutatea poporului meu Israel! 13 Și acum, fiindcă ați făcut toate aceste fapte, zice Domnul, și v‐am vorbit, sculându‐mă de dimineață și vorbind, și n‐ați auzit, și v‐am chemat și n‐ați răspuns: 14 pentru aceasta voi face casei care se numește după numele meu, în care vă încredeți, și locului pe care vi l‐am dat vouă și părinților voștri, cum am făcut lui Silo . 15 Și vă voi izgoni dinaintea feței mele, cum am izgonit pe toți frații voștri, pe toată sămânța lui Efraim. 16 De aceea, nu te ruga pentru poporul acesta și nu ridica nici strigăt sau rugăciune pentru el, nici nu mijloci către mine, căci nu te voi asculta. 17 Nu vezi ce fac ei în cetățile lui Iuda și în ulițele Ierusalimului? 18 Copiii strâng lemne și părinții aprind focul și femeile frământă aluatul ca să facă turte împărătesei cerurilor și să verse daruri de băutură dumnezeilor străini, ca să mă întărâte la mânie. 19 Oare pe mine mă întărâtă ei la mânie? zice Domnul. Oare nu pe ei înșiși, spre rușinea fețelor lor? 20 De aceea, așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, mânia mea și furia mea se va vărsa asupra locului acestuia, asupra omului și asupra dobitocului, asupra copacilor câmpului și asupra roadelor pământului; și vor arde și nu se vor stinge. 21 Așa zice Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Adăugați arderile de tot ale voastre la jertfele voastre și mâncați carne. 22 Căci n‐am vorbit despre arderi de tot și jertfe cu părinții voștri, nici nu le‐am poruncit în ziua în care i‐am scos din țara Egiptului. 23 Ci le‐am poruncit cuvântul acesta, zicând: Ascultați de glasul meu și eu vă voi fi Dumnezeu și voi îmi veți fi popor: și umblați pe toată calea pe care v‐o poruncesc, ca să vă fie bine. 24 Dar n‐au ascultat și nu și‐au plecat urechea, ci au umblat după sfaturile lor și după învârtoșarea inimii lor rele; și au dat înapoi și nu înainte. 25 Din ziua în care au ieșit părinții voștri din țara Egiptului până în ziua de astăzi v‐am trimis pe toți slujitorii mei, pe proroci, sculându‐mă în fiecare zi de dimineață și trimițându‐i. 26 Dar nu m‐au ascultat și nu și‐au plecat urechea și și‐au întărit grumazul, au făcut mai rău decât părinții lor. 27 Și tu le vei vorbi toate aceste cuvinte, dar nu te vor asculta; și vei striga la ei, dar nu‐ți vor răspunde. 28 Și le vei zice: Acesta este neamul care n‐a ascultat de glasul Domnului Dumnezeului său și care n‐a primit îndreptarea; adevărul s‐a pierdut și s‐a stins din gura lor. 29 Tunde‐ți părul, Ierusalime , și leapădă‐l, și înalță un bocet pe înălțimile goale! Căci Domnul a lepădat și a părăsit neamul mâniei sale. 30 Căci copiii lui Iuda au făcut rău înaintea mea, zice Domnul. Și‐au pus urâciunile lor în casa care se numește după numele meu, ca s‐o necurățească. 31 Și au zidit înălțimile Tofetului care este în valea fiului lui Hinom, ca să ardă pe fiii lor și pe fetele lor în foc, ceea ce n‐am poruncit și nu mi s‐a suit la inimă. 32 De aceea, iată vin zile, zice Domnul, când nu se va mai numi Tofet și Valea fiului lui Hinom, ci Valea Măcelului; și vor înmormânta în Tofet până nu va mai fi loc. 33 Și trupurile moarte ale acestui popor vor fi hrana păsărilor cerurilor și fiarelor pământului și nu va fi cine să le sperie. 34 Și voi face să înceteze din cetățile lui Iuda și din ulițele Ierusalimului glasul bucuriei și glasul veseliei, glasul mirelui și glasul miresei. Căci țara va ajunge o pustie.