Suferințe și mângâieri
1 Eu sunt omul care a văzut suferința sub nuiaua mâniei sale. 2 El m‐a povățuit și m‐a făcut să umblu în întuneric și nu în lumină; 3 cu adevărat, împotriva mea își întoarce mâna iarăși și iarăși toată ziua. 4 El mi‐a învechit carnea și pielea; mi‐a sfărâmat oasele. 5 A zidit împotriva mea și m‐a înconjurat cu fiere și chin. 6 M‐a pus în locuri întunecoase, ca pe cei morți de demult. 7 M‐a îngrădit ca să nu ies, mi‐a îngreuiat lanțul. 8 Da, când strig și cer ajutor, el îmi închide rugăciunea. 9 Mi‐a îngrădit căile cu pietre cioplite, mi‐a strâmbat cărările. 10 El este pentru mine ca un urs la pândă , ca un leu în locuri ascunse. 11 Mi‐a abătut căile și m‐a sfâșiat; m‐a făcut pustiu. 12 Și‐a întins arcul și m‐a pus țintă săgeții. 13 A înfipt săgețile tolbei sale în rărunchii mei. 14 Am ajuns de râs la tot poporul meu și cântecul lor toată ziua. 15 M‐a săturat de amărăciune, m‐a adăpat cu pelin. 16 Mi‐a zdrobit și dinții cu pietre din prund; m‐a acoperit cu cenușă. 17 Și mi‐ai depărtat sufletul de pace, am uitat fericirea. 18 Și am zis: Mi s‐a pierdut încrederea și așteptarea mea de la Domnul. 19 Adu‐ți aminte de strâmtorarea mea și de mâhnirea mea, pelinul și otrava! 20 Sufletul meu își aduce aminte de ele încă și este încovoiat înăuntrul meu. — 21 De aceasta îmi aduc aminte în inimă, de aceea am nădejde: 22 sunt îndurările Domnului că n‐am fost stinși de tot, căci milele sale nu s‐au istovit. 23 Ele sunt noi în fiecare dimineață; mare este credincioșia ta! 24 Domnul este partea mea , zice sufletul meu; de aceea voi nădăjdui în el. 25 Domnul este bun pentru cei ce‐l așteaptă , pentru sufletul care‐l caută. 26 Bine este ca omul să nădăjduiască și să aștepte în liniște mântuirea Domnului. 27 Bine este pentru om să poarte jugul în tinerețea sa, 28 să șadă singur și să tacă, pentru că l‐a pus peste el. 29 Să‐și pună gura în țărână; poate este nădejde. 30 Să‐și dea obrazul celui ce‐l lovește, să se sature de ocară. 31 Căci Domnul nu va lepăda în veac; 32 căci deși întristează, totuși va avea milă, după mulțimea îndurărilor sale. 33 Căci nu strâmtorează bucuros, nici nu întristează pe copiii oamenilor. 34 Să fie călcați în picioare toți cei încătușați ai pământului, 35 să se abată dreptul omului înaintea feței Celui Preaînalt, 36 să se sucească dreptul unui om, nu vede oare Domnul? 37 Cine zice și se face, când Domnul nu poruncește? 38 Oare răul și binele nu ies din gura Celui Preaînalt? 39 De ce deci se plânge omul cel viu, omul pentru pedeapsa păcatelor sale? 40 Să ne cercetăm căile noastre și să le cercăm și să ne întoarcem la Domnul. 41 Să ne înălțăm inima cu mâinile la Dumnezeu în ceruri: 42 Am păcătuit , ne‐am răzvrătit; tu n‐ai iertat. 43 Te‐ai învelit cu mânia și ne‐ai urmărit; ai omorât , n‐ai avut milă. 44 Te‐ai învelit cu un nor ca să nu străbată la tine rugăciunea. 45 Ne‐ai făcut ca un gunoi și lepădătură în mijlocul popoarelor. 46 Toți vrăjmașii noștri și‐au deschis gura larg împotriva noastră. 47 Frica și groapa au venit peste noi, pustiirea și nimicirea. 48 Ochiul meu varsă râuri de apă pentru nimicirea fiicei poporului meu. 49 Ochiul meu lăcrimează și nu se oprește și n‐are odihnă, 50 până când Domnul se va uita și va privi din ceruri . 51 Ochiul meu îmi întristează sufletul pentru toate fiicele cetății mele. 52 Cei ce sunt vrăjmașii mei fără cuvânt m‐au urmărit aprig ca pe o pasăre. 53 Mi‐au pierdut viața în temniță și au aruncat o piatră peste mine. 54 S‐au vărsat ape peste capul meu. Am zis : Sunt pierdut! 55 Eu am chemat numele tău, Doamne, din temnița cea mai adâncă. 56 Tu ai auzit glasul meu; nu‐ți ascunde urechea de suspinarea mea, de strigarea mea. 57 Te‐ai apropiat în ziua când te‐am chemat. Ai zis: Nu te teme. 58 Doamne, tu ai apărat pricinile sufletului meu; mi‐ai răscumpărat viața. 59 Doamne, ai văzut nedreptatea mea; judecă‐mi pricina. 60 Ai văzut toată răzbunarea lor, toate uneltirile lor împotriva mea, 61 ai auzit, Doamne, ocara lor și toate uneltirile lor împotriva mea, 62 buzele celor ce s‐au sculat împotriva mea și închipuirea lor împotriva mea toată ziua. 63 Privește când șed și când se scoală ei; eu sunt cântecul lor. 64 Răsplătește‐le , Doamne, după lucrul mâinilor lor. 65 Dă‐le o învelitoare de inimă, blestemul lor asupra‐le! 66 Urmărește‐i cu mânie și stârpește‐i de sub cerurile Domnului.