Răutatea oamenilor și îndurarea lui Dumnezeu
Mai marelui muzicii: Un psalm al lui David, robul Domnului
1 Fărădelegea celui rău zice în inima mea: Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor săi.
2 Căci el se măgulește în ochii săi că‐și va ajunge nedreptatea și va urî.
3 Cuvintele gurii sale sunt nelegiuire și înșelăciune . A încetat de a fi înțelept, de a face bine.
4 Urzește nelegiuire pe patul său. Se așază pe o cale care nu este bună, nu‐i e scârbă de rău.
5 Doamne, bunătatea ta este în ceruri; credincioșia ta ajunge până la nori.
6 Dreptatea ta este ca munții lui Dumnezeu; judecățile tale sunt un mare adânc. Doamne, tu păstrezi pe om și pe dobitoc.
7 Cât de scumpă este bunătatea ta, Dumnezeule! De aceea copiii oamenilor își pun încrederea sub umbra aripilor tale.
8 Ei se vor sătura din belșug din grăsimea casei tale și‐i vei face să bea din râul desfătărilor tale.
9 Căci la tine este izvorul vieții; în lumina ta vom vedea lumină.
10 Urmează cu bunătatea ta către cei ce te cunosc și cu dreptatea ta către cei drepți la inimă!
11 Să nu vină împotriva mea piciorul mândriei și să mă alunge mâna celor răi.
12 Acolo au căzut lucrătorii nelegiuirii; sunt răsturnați și nu vor putea să se scoale.