Nebunia și răutatea oamenilor
Mai marelui muzicii, pe Mahalat. O învățătură a lui David
1 Nebunul zice în inima sa: Nu este Dumnezeu. S‐au stricat și au făcut nelegiuire urâcioasă . Nu este niciunul care să facă binele.
2 Dumnezeu a privit din ceruri peste copiii oamenilor să vadă dacă este vreunul care să priceapă, care caută pe Dumnezeu.
3 Fiecare din ei s‐a abătut, s‐au stricat de tot. Nu este niciunul care să facă binele, nici unul măcar.
4 Oare n‐au cunoștință lucrătorii nelegiuirii care mănâncă pe poporul meu cum mănâncă pâine și nu cheamă pe Dumnezeu?
5 Atunci i‐a apucat mare frică fără să fi fost pricină de frică: căci Dumnezeu a risipit oasele celui ce tăbărăște împotriva ta. I‐ai făcut de rușine, pentru că Dumnezeu i‐a lepădat.
6 O , de ar ieși din Sion mântuirile lui Israel! Când va întoarce Dumnezeu robia poporului său, se va bucura Iacov, și Israel se va veseli.