Bunăvoința lui Dumnezeu față de pământ și om
Mai marelui muzicii. Un psalm. O cântare a lui David
1 Pe tine te așteaptă laudă în tăcere, Dumnezeule, în Sion ți se va plăti juruința.
2 Tu, cel ce auzi rugăciunea, la tine va veni orice carne.
3 Mă biruie nelegiurile; vei ierta abaterile noastre.
4 Ferice de acela pe care‐l alegi tu și‐l lași să se apropie ca să locuiască în curțile tale. Ne vom sătura de bunătatea casei tale, templul tău cel sfânt!
5 Ne vei răspunde prin lucruri înfricoșate cu dreptate, Dumnezeul mântuirii noastre; tu, încrederea tuturor marginilor pământului și a celor ce sunt departe pe mare;
6 care prin tăria lui întărește munții , încins cu putere;
7 care potolește urletul mărilor, urletul valurilor lor și zarva popoarelor.
8 Și cei ce locuiesc la marginile pământului se tem de semnele tale. Tu faci să se bucure ieșirile dimineții și ale serii;
9 cercetezi pământul, îl adăpi și‐l umpli de bogății. Râul lui Dumnezeu este plin de apă. Tu le pregătești grâul, după ce ai pregătit pământul;
10 îi adăpi brazdele, îi netezești bulgării, îl moi cu ploaie, îi binecuvântezi răsădurile.
11 Încununezi anul cu bunătatea ta și cărările tale picură grăsime.
12 Picură peste pășunile pustiei și dealurile se încing cu bucurie.
13 Pășunile se îmbracă cu turme și văile se înveselesc în grâu, strigă de bucurie și cântă.