Rugăciunea în strâmtorare mare
O rugăciune a lui David
1 Pleacă‐ți, Doamne, urechea, răspunde‐mi, căci sunt sărac și nevoiaș.
2 Păzește‐mi sufletul, căci sunt cuvios. Mântuiește, Dumnezeul meu, pe robul tău care se încrede în tine.
3 Îndură‐te de mine, Doamne, căci către tine strig toată ziua.
4 Veselește sufletul robului tău, căci către tine, Doamne, îmi ridic sufletul.
5 Căci tu, Doamne, ești bun și iertător, bogat în îndurare către toți cei ce te cheamă.
6 Pleacă urechea, Doamne, la rugăciunea mea și ia aminte la glasul cererilor mele.
7 În ziua strâmtorării mele te voi chema, căci îmi vei răspunde.
8 Nimeni nu este ca tine între dumnezei, Doamne! Și nimic ca faptele tale.
9 Toate neamurile pe care le‐ai făcut vor veni și se vor închina înaintea ta, Doamne! Și vor slăvi numele tău.
10 Căci tu ești mare și faci lucruri minunate. Numai tu ești Dumnezeu.
11 Învață‐mă calea ta, Doamne! Voi umbla în adevărul tău. Unește‐mi inima ca să se teamă de numele tău.
12 Te voi lăuda, Doamne Dumnezeul meu, din toată inima mea; și voi slăvi numele tău în veci.
13 Căci îndurarea ta față de mine este mare și mi‐ai izbăvit sufletul din Șeolul cel mai de jos.
14 Dumnezeule! Cei îngâmfați s‐au sculat împotriva mea și adunarea asupritorilor au căutat sufletul meu și nu te‐au pus înaintea lor.
15 Dar tu, Doamne, ești un Dumnezeu îndurător și milos, încet la mânie și bogat în îndurare și adevăr.
16 Întoarce‐te spre mine și îndură‐te de mine. Dă tăria ta robului tău și mântuiește pe fiul roabei tale.
17 Arată‐mi un semn spre bine, ca să‐l vadă cei ce mă urăsc și să se rușineze, pentru că tu, Doamne, m‐ai ajutat și m‐ai mângâiat.