Cântare de mulțumire pentru dreptatea lui Dumnezeu
Către mai marele muzicii. Pe Mutlaben. Un psalm al lui David
1 Voi lăuda pe Domnul cu toată inima mea; voi spune toate lucrările tale minunate.
2 Mă voi bucura și mă voi veseli în tine; voi cânta laudă numelui tău , Preaînalte,
3 Când se vor da înapoi vrăjmașii mei, se vor poticni și vor fi pierduți înaintea feței tale.
4 Căci tu mi‐ai apărat dreptul și pricina mea. Tu șezi pe scaunul de domnie ca judecător drept.
5 Ai mustrat popoarele, ai pierdut pe cei răi, le‐ai șters numele în veci de veci.
6 O, vrăjmașule, pustiirile s‐au sfârșit în veac. Tu ai dărâmat cetățile lor, până și pomenirea li s‐a pierdut.
7 Dar Domnul șade pe scaunul de domnie în veac. El și‐a pus scaunul său de domnie pentru judecată
8 și va judeca lumea cu dreptate, va face judecată popoarelor cu neprihănire.
9 Și Domnul va fi un turn înalt pentru cel apăsat, un turn înalt la vreme de strâmtorare.
10 Și cei ce cunosc numele tău se vor încrede în tine; căci nu părăsești pe cei ce te caută, Doamne!
11 Cântați laude Domnului care locuiește în Sion; spuneți între popoare faptele sale!
12 Căci el, care face cercetare pentru sânge, își aduce aminte de ei; nu uită strigarea celor săraci.
13 Îndură‐te de mine, Doamne! Privește întristarea mea pe care o rabd din partea celor ce mă urăsc, ridicându‐mă din porțile morții:
14 ca să spun toată lauda ta în porțile fiicei Sionului. Mă voi bucura în mântuirea ta.
15 Neamurile s‐au cufundat în groapa pe care au făcut‐o; piciorul lor s‐a prins în cursa pe care au ascuns‐o.
16 Domnul s‐a făcut cunoscut, a făcut judecată; cel rău este prins în laț în chiar lucrul mâinilor sale. (Higaion) , (Sela.)
17 Cei răi se vor întoarce în Șeol; toate neamurile care uită pe Dumnezeu.
18 Căci cel nevoiaș nu va fi uitat pentru totdeauna : nădejdea celor săraci nu va fi pierdută în veac.
19 Scoală‐te, Doamne! să nu biruie omul; neamurile să fie judecate înaintea feței tale.
20 Pune frică în ei, Doamne! ca să știe neamurile că sunt oameni! (Sela.)