Dorul miresei după mirele ei
1 Eu sunt un trandafir din Saron, un crin al văilor! 2 Ca crinul între spini este scumpa mea între fete. 3 Ca mărul între copacii pădurii este iubitul meu între fii; m‐am desfătat și am stat jos la umbra lui; dulce este rodul său cerului gurii mele. 4 M‐a adus în casa de vin și iubirea este steagul său peste mine. 5 Întăriți‐mă cu turte de struguri. Răcoriți‐mă cu mere! Căci sunt bolnavă de iubire. 6 Stânga lui este sub capul meu, dreapta sa mă îmbrățișează. 7 Fete ale Ierusalimului, vă jur pe gazelele sau pe căprioarele câmpului, să nu treziți și să nu deșteptați iubirea până‐i va plăcea. 8 Glasul iubitului meu! Iată, vine sărind peste munți, săltând pe dealuri! 9 Iubitul meu este ca o gazelă sau un pui de cerb. Iată, stă în dosul zidului nostru, se uită prin fereastră, privește printre zăbrele. 10 Iubitul meu a vorbit și mi‐a zis: Scoală‐te , scumpa mea, frumoasa mea, și vino! 11 Căci iată, a trecut iarna, ploaia a trecut și s‐a dus: 12 pe pământ se arată florile, vremea cântării a venit și glasul turturicii se aude în țarina noastră: 13 smochinul își umple smochinele de iarnă cu miresme și vițele în floare răspândesc miros. Scoală‐te , scumpa mea, frumoasa mea, și vino! 14 Porumbița mea, care stai în crăpăturile stâncilor, în adânciturile prăpăstiilor, fă‐mă să‐ți văd fața, fă‐mă să‐ți aud glasul; căci glasul tău este dulce și fața ta plăcută. 15 Prindeți‐ne vulpile , vulpile cele mici care strică viile; căci viile noastre sunt în floare. 16 Iubitul meu este al meu și eu sunt a lui. El își paște turma printre crini. 17 Până la răcoarea zilei și până fug umbrele, întoarce‐te, iubitul meu: fii o gazelă sau un pui de cerb peste munții depărtării.