Ce trebuie să‐i învețe Tit
1 Adu‐le aminte să fie supuși stăpânirilor, dregătorilor, să asculte, să fie gata la orice faptă bună, 2 să nu defaime pe nimeni, să nu fie gâlcevitori , să fie învoitori , arătând orice blândețe către toți oamenii. 3 Căci și noi eram altădată fără minte, neascultători, fiind duși în rătăcire, robi ai poftelor și feluritelor plăceri, petrecând în răutate și pizmuire, urâcioși, urându‐ne unii pe alții. 4 Dar când s‐a arătat bunătatea și dragostea de oameni a lui Dumnezeu , Mântuitorul nostru, 5 ne‐a mântuit nu din faptele cele făcute în dreptate, pe care le‐am făcut noi, ci după mila sa, prin baia nașterii de a doua oară și prin înnoirea Duhului Sfânt, 6 pe care l‐a turnat peste noi cu bogăție, prin Isus Hristos Mântuitorul nostru, 7 ca fiind îndreptățiți prin harul lui, să ne facem moștenitori ai vieții veșnice potrivit nădejdii . 8 Credincios este cuvântul și vreau să stăruiești cu tărie asupra acestor,. ca cei ce au crezut pe Dumnezeu să poarte grijă să stea în fruntea faptelor bune. Acestea sunt bune și folositoare pentru oameni. 9 Dar de întrebări prostești și de înșirări de neamuri și de certuri și de lupte despre lege ferește‐te, căci sunt nefolositoare și zadarnice. 10 Ferește‐te de omul dezbinător după întâia și a doua mustrare, 11 pentru că știi că unul ca acesta s‐a abătut de tot și păcătuiește, fiind osândit de sine însuși.
Îndemnuri deosebite
12 Când voi trimite pe Artema la tine sau pe Tihic silește‐te să vii la mine în Nicopoli; căci acolo am hotărât să iernez. 13 Pe Zena învățătorul de lege și pe Apolo trimite‐i înainte în călătoria lor cu sârguință, ca să nu le lipsească nimic. 14 Și să învețe și ai noștri să stea în fruntea faptelor bune pentru trebuințele neapărate, ca să nu fie neroditori. 15 Toți cei ce sunt cu mine te îmbrățișează. Îmbrățișează pe cei ce ne iubesc în credință. Harul să fie cu voi toți!