Sulul. Femeia din efă
1 Și iarăși mi‐am ridicat ochii și am văzut și iată un sul care zbura. 2 Și mi‐a zis: Ce vezi? Și am zis: Văd un sul zburând; lungimea lui este de douăzeci de coți și lățimea lui de zece coți. 3 Atunci mi‐a zis: Acesta este blestemul care iese peste toată fața pământului, căci orice hoț va fi prăpădit, după cum este scris pe o parte; și oricine jură va fi prăpădit după cum este scris pe cealaltă parte. 4 Îl voi scoate, zice Domnul oștirilor, și va veni în casa hoțului și în casa celui ce jură mincinos în numele meu: și va rămâne în mijlocul casei sale și o va mistui cu lemnele și cu pietrele ei. 5 Atunci îngerul care vorbea cu mine a ieșit și mi‐a zis: Ridică acum ochii și vezi: Ce este aceasta ce iese? 6 Și am zis: Ce este aceasta? Și el a zis: Aceasta este efa care iese. Și a mai zis: Aceasta este înfățișarea lor în tot pământul: 7 Și iată s‐a ridicat un talant de plumb și o femeie ședea în mijlocul efei. 8 Și el a zis: Aceasta este nelegiuirea. Și a aruncat‐o în mijlocul efei; și a aruncat bucata de plumb peste gura efei . 9 Atunci mi‐am ridicat ochii și am văzut și, iată, au ieșit două femei, și vântul era sub aripile lor, și ele aveau aripi ca aripile berzei: și au ridicat efa între pământ și ceruri. 10 Atunci am zis îngerului care vorbea cu mine: Unde duc acestea efa? 11 Și el mi‐a zis: Ca să‐i zidească o casă în țara Șinearului: și acolo va fi așezată și pusă pe temelia sa.