1 Nu
mustra cu asprime pe un bătrân, ci sfătuiește-l ca pe un tată; pe tineri sfătuiește-i ca pe niște frați; 2 pe femeile bătrâne, ca pe niște mame; pe cele tinere, ca pe niște surori, cu toată curăția. 3 Cinstește pe văduvele care sunt
cu adevărat văduve. 4 Dacă o văduvă are copii sau nepoți de la copii, aceștia să se deprindă să fie evlavioși întâi față de cei din casa lor și să
răsplătească ostenelile părinților, căci
lucrul acesta este plăcut înaintea lui Dumnezeu. 5 Cea
cu adevărat văduvă, care a rămas singură, și-a pus nădejdea în Dumnezeu și stăruiește
zi și noapte
în cereri și rugăciuni. 6 Dar
cea dedată la plăceri, măcar că trăiește, este moartă. 7 Poruncește și aceste
lucruri, ca să fie fără vină. 8 Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, și
mai ales de cei din casa lui, s-a
lepădat de credință și
este mai rău decât un necredincios. 9 O văduvă, ca să fie înscrisă în lista văduvelor, trebuie să n-aibă mai puțin de șaizeci de ani, să nu fi avut
decât un singur bărbat, 10 să fie cunoscută pentru faptele ei bune, să fi crescut copii, să fi fost primitoare
de oaspeți, să fi spălat
picioarele sfinților, să fi ajutat pe cei nenorociți, să fi dat ajutor la orice faptă bună. 11 Dar pe văduvele tinere să nu le primești, pentru că, atunci când le desparte pofta de Hristos, vor să se mărite din nou 12 și se fac vinovate de faptul că își calcă credința dintâi. 13 Totodată
se deprind să umble fără nicio treabă din casă în casă; și nu numai că sunt leneșe, dar sunt și limbute și iscoditoare și vorbesc ce nu trebuie vorbit. 14 Vreau
dar ca văduvele tinere să se mărite și să aibă copii, să fie gospodine la casa lor, ca să
nu dea potrivnicului niciun prilej de ocară, 15 căci unele s-au și întors să urmeze pe Satana. 16 Dacă vreun credincios, fie bărbat, fie femeie, are văduve în familie, să le ajute și să nu fie împovărată cu ele Biserica, pentru ca să poată veni în ajutor celor
cu adevărat văduve. 17 Prezbiterii
care cârmuiesc bine să
fie învredniciți de îndoită cinste, mai ales cei ce se ostenesc cu propovăduirea și cu învățătura pe care o dau altora. 18 Căci Scriptura zice: „Să nu legi gura boului
când treieră bucate” și „Vrednic
este lucrătorul de plata lui”. 19 Împotriva unui prezbiter
să nu primești învinuire decât din gura a doi
sau trei martori. 20 Pe
cei ce păcătuiesc, mustră-i înaintea tuturor, ca
și ceilalți să aibă frică. 21 Te
rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu, înaintea lui Hristos Isus și înaintea îngerilor aleși, să păzești aceste lucruri, fără vreun gând mai dinainte, și să nu faci nimic cu părtinire. 22 Să nu-ți pui mâinile
peste nimeni cu grabă și să nu
te faci părtaș păcatelor altora; pe tine însuți păzește-te curat. 23 Să nu mai bei numai apă, ci să iei și câte puțin vin din pricina
stomacului tău și din pricina deselor tale îmbolnăviri. 24 Păcatele
unor oameni sunt cunoscute și merg înainte la judecată, iar ale altora vin pe urmă. 25 Tot așa și faptele bune sunt cunoscute; și cele ce nu sunt cunoscute nu pot să rămână ascunse.