Șovăirea lui Moise
1 Moise a răspuns și a zis: „Iată că n-au să mă creadă, nici n-au să asculte de glasul meu. Ci vor zice: ‘Nu ți S-a arătat Domnul!’” 2 Domnul i-a zis: „Ce ai în mână?” El a răspuns: „Un toiag.” 3 Domnul a zis: „Aruncă-l la pământ.” El l-a aruncat la pământ, și toiagul s-a prefăcut într-un șarpe. Moise fugea de el. 4 Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna și apucă-l de coadă.” El a întins mâna și l-a apucat, și șarpele s-a prefăcut iarăși într-un toiag în mâna lui. 5 „Iată”, a zis Domnul, „ce vei face ca să creadă că ți S-a arătat Domnul Dumnezeul părinților lor: Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.” 6 Domnul i-a mai zis: „Bagă-ți mâna în sân.” El și-a băgat mâna în sân; apoi a scos-o și iată că mâna i se acoperise de lepră și se făcuse albă ca zăpada. 7 Domnul a zis: „Bagă-ți din nou mâna în sân.” El și-a băgat din nou mâna în sân, apoi a scos-o din sân și iată că mâna se făcuse iarăși cum era carnea lui. 8 „Dacă nu te vor crede”, a zis Domnul, „și nu vor asculta de glasul celui dintâi semn, vor crede glasul celui de al doilea semn. 9 Dacă nu vor crede nici aceste două semne și nu vor asculta de glasul tău, să iei apă din râu și s-o torni pe pământ, și apa pe care o vei lua din râu se va preface în sânge pe pământ.” 10 Moise a zis Domnului: „Ah! Doamne, eu nu sunt un om cu vorbirea ușoară și cusurul acesta nu-i nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de când vorbești Tu robului Tău, căci vorba și limba îmi sunt încurcate.” 11 Domnul i-a zis: „Cine a făcut gura omului? Și cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul? 12 Du-te dar; Eu voi fi cu gura ta și te voi învăța ce vei avea de spus.” 13 Moise a zis: „Ah, Doamne , trimite pe cine vei vrea să trimiți!” 14 Atunci, Domnul S-a mâniat pe Moise și a zis: „Nu-i oare acolo fratele tău, Aaron, Levitul? Știu că el vorbește ușor. Iată că el însuși vine înaintea ta și, când te va vedea, se va bucura în inima lui. 15 Tu îi vei vorbi și vei pune cuvintele în gura lui, și Eu voi fi cu gura ta și cu gura lui și vă voi învăța ce veți avea de făcut. 16 El va vorbi poporului pentru tine, îți va sluji drept gură, și tu vei ține pentru el locul lui Dumnezeu. 17 Ia în mână toiagul acesta cu care vei face semnele.”
Moise în Egipt
18 Moise a plecat și, când s-a întors la socrul său, Ietro, i-a zis: „Lasă-mă, te rog, să plec și să mă întorc la frații mei, care sunt în Egipt, ca să văd dacă mai trăiesc.” Ietro a zis lui Moise: „Du-te în pace!” 19 Domnul a zis lui Moise în Madian: „Du-te, întoarce-te în Egipt, căci toți cei ce umblau să-ți ia viața au murit.” 20 Moise și-a luat nevasta și copiii, i-a pus călare pe măgari și s-a întors în țara Egiptului. Și-a luat în mână toiagul lui Dumnezeu. 21 Domnul a zis lui Moise: „Plecând ca să te întorci în Egipt, vezi, toate minunile pe care ți le pun în mână să le faci înaintea lui Faraon. Eu îi voi împietri inima, și nu va lăsa pe popor să plece. 22 Tu vei zice lui Faraon: ‘Așa vorbește Domnul: «Israel este fiul Meu, întâiul Meu născut. 23 Îți spun: Lasă pe fiul Meu să plece, ca să-Mi slujească; dacă nu vrei să-l lași să plece, voi ucide pe fiul tău, pe întâiul tău născut.»’” 24 În timpul călătoriei, într-un loc unde a rămas Moise peste noapte, l-a întâlnit Domnul și a vrut să-l omoare. 25 Sefora a luat o piatră ascuțită , a tăiat prepuțul fiului său și l-a aruncat la picioarele lui Moise, zicând: „Tu ești un soț de sânge pentru mine.” 26 Și Domnul l-a lăsat. Atunci a zis ea: „Soț de sânge!” din pricina tăierii împrejur.
Întâlnirea lui Moise cu Aaron
27 Domnul a zis lui Aaron: „Du-te înaintea lui Moise în pustie.” Aaron a plecat. A întâlnit pe Moise la muntele lui Dumnezeu și l-a sărutat. 28 Moise a făcut cunoscute lui Aaron toate cuvintele Domnului, care-l trimisese, și toate semnele pe care-i poruncise să le facă. 29 Moise și Aaron și-au văzut de drum și au adunat pe toți bătrânii copiilor lui Israel. 30 Aaron a istorisit toate cuvintele pe care le spusese Domnul lui Moise și Moise a făcut semnele înaintea poporului. 31 Poporul a crezut . Astfel au aflat că Domnul cercetase pe copiii lui Israel, că le văzuse suferința și s-au plecat și s-au aruncat cu fața la pământ .