Binecuvântarea rostită de Moise
1 Iată binecuvântarea cu care Moise, omul lui Dumnezeu, a binecuvântat pe copiii lui Israel înainte de moartea lui.
2 El a zis:
„Domnul a venit din Sinai
Și a răsărit peste ei din Seir,
A strălucit din muntele Paran
Și a ieșit din mijlocul zecilor de mii de sfinți,
Având în dreapta Lui focul legii.
3 Da, El iubește popoarele;
Toți sfinții sunt în mâna Ta.
Ei au stat la picioarele Tale,
Au primit cuvintele Tale.
4 Moise ne-a dat legea,
Moștenirea adunării lui Iacov.
5 El era împărat în Israel
Când se adunau căpeteniile poporului
Și semințiile lui Israel.
6 Trăiască Ruben și să nu moară
Și bărbații lui să fie mulți la număr!”
7 Iată ce a zis despre Iuda:
„Ascultă, Doamne, glasul lui Iuda
Și adu-l la poporul lui.
Puternice să-i fie mâinile
Și să-i fii ajutor împotriva vrăjmașilor lui!”
8 Despre Levi a zis:
„Tumim și Urim au fost încredințați bărbatului sfânt
Pe care l-ai ispitit la Masa
Și cu care Te-ai certat la apele Meriba.
9 Levi a zis despre tatăl său și despre mama sa: ‘Nu i-am văzut!’
Și despre frații lui: ‘Nu vă cunosc!’
Iar de copii n-a vrut să mai știe.
Căci ei păzesc Cuvântul Tău
Și țin legământul Tău; 10 Ei învață pe Iacov poruncile Tale
Și pe Israel, legea Ta;
Ei pun tămâie sub nările Tale
Și ardere-de-tot pe altarul Tău.
11 Binecuvântează tăria lui, Doamne!
Primește lucrarea mâinilor lui!
Frânge șalele potrivnicilor lui
Și vrăjmașii lui să nu se mai scoale!”
12 Despre Beniamin a zis:
„El este preaiubitul Domnului,
El va locui la adăpost lângă Dânsul.
Domnul îl va ocroti totdeauna
Și se va odihni între umerii Lui.”
13 Despre Iosif a zis:
„Țara lui va primi de la Domnul, ca semn de binecuvântare ,
Cel mai bun dar al cerului, roua ,
Cele mai bune ape care sunt jos,
14 Cele mai bune roade ale soarelui,
Cele mai bune roade ale fiecărei luni,
15 Cele mai bune roade din munții cei vechi,
Cele mai bune roade de pe dealurile cele veșnice,
16 Cele mai bune roade ale pământului și din tot ce cuprinde el.
Bunăvoința Celui ce S-a arătat în rug
Să vină peste capul lui Iosif,
Pe creștetul capului domnului fraților lui!
17 El are frumusețea întâiului născut al taurului;
Coarnele lui sunt cum sunt coarnele bivolului;
Cu ele va împunge pe toate popoarele,
Până la marginile pământului:
Ele sunt zecile de mii ale lui Efraim,
Ele sunt miile lui Manase.”
18 Despre Zabulon a zis:
„Bucură-te , Zabuloane, de alergările tale
Și tu, Isahar, de corturile tale!
19 Ei vor chema popoarele pe munte;
Acolo vor aduce jertfe de dreptate,
Căci vor suge bogăția mării
Și comorile ascunse în nisip.”
20 Despre Gad a zis:
„Binecuvântat să fie cine lărgește pe Gad !
Gad se odihnește ca un leu
și sfâșie la brațe și capete.
21 El a ales cea dintâi parte a țării,
Căci acolo stă ascunsă moștenirea legiuitorului;
El a mers cu fruntașii poporului,
A adus la îndeplinire dreptatea Domnului
Și poruncile Lui față de Israel.”
22 Despre Dan a zis:
„Dan este un pui de leu
Care se aruncă din Basan.”
23 Despre Neftali a zis:
„Neftali, sătul de bunăvoință
Și copleșit cu binecuvântări de la Domnul,
Ia în stăpânire partea de apus și miazăzi!”
24 Despre Așer a zis:
„Binecuvântat să fie Așer între copiii lui Israel!
Plăcut să fie fraților lui
Și să-și înmoaie piciorul în untdelemn!
25 Zăvoarele tale să fie de fier și de aramă
Și puterea ta să țină cât zilele tale!
26 Nimeni nu este ca Dumnezeul lui Israel ,
El trece pe ceruri ca să-ți vină în ajutor,
Trece cu măreție pe nori.
27 Dumnezeul cel veșnic este un loc de adăpost
Și sub brațele Lui cele veșnice este un loc de scăpare.
El a izgonit pe vrăjmaș dinaintea ta
Și a zis: ‘Nimicește-l.’
28 Israel este fără frică în locuința lui,
Izvorul lui Iacov este deoparte,
Într-o țară plină de grâu și de must,
Și cerul lui picură roua.
29 Ferice de tine, Israele! Cine este ca tine,
Un popor mântuit de Domnul,
Scutul care îți dă ajutor
Și sabia care te face slăvit?
Vrăjmașii tăi vor face pe prietenii înaintea ta,
Și tu vei călca peste înălțimile lor.”