Binecuvântarea rostită de Moise
1 Iată binecuvântarea
cu care Moise, omul
lui Dumnezeu, a binecuvântat pe copiii lui Israel înainte de moartea lui.
2 El a zis:
„Domnul
a venit din Sinai
Și a răsărit peste ei din Seir,
A strălucit din muntele Paran
Și a ieșit din mijlocul zecilor de mii
de sfinți,
Având în dreapta Lui focul legii.
3 Da, El iubește
popoarele;
Toți
sfinții sunt în mâna Ta.
Ei au stat
la picioarele Tale,
Au primit
cuvintele Tale.
4 Moise
ne-a dat legea,
Moștenirea
adunării lui Iacov.
5 El era împărat
în Israel
Când se adunau căpeteniile poporului
Și semințiile lui Israel.
6 Trăiască Ruben și să nu moară
Și bărbații lui să fie mulți la număr!”
7 Iată ce a zis despre Iuda:
„Ascultă, Doamne, glasul lui Iuda
Și adu-l la poporul lui.
Puternice să-i fie mâinile
Și să-i fii ajutor
împotriva vrăjmașilor lui!”
8 Despre Levi a zis:
„Tumim
și Urim au fost încredințați bărbatului sfânt
Pe care l-ai
ispitit la Masa
Și cu care Te-ai certat la apele Meriba.
9 Levi a zis despre tatăl său și despre mama sa: ‘Nu i-am văzut!’
Și despre frații lui: ‘Nu vă
cunosc!’
Iar de copii n-a vrut să mai știe.
Căci ei păzesc
Cuvântul Tău
Și țin legământul Tău; 10 Ei învață
pe Iacov poruncile Tale
Și pe Israel, legea Ta;
Ei pun
tămâie sub nările Tale
Și ardere-de-tot
pe altarul Tău.
11 Binecuvântează tăria lui, Doamne!
Primește lucrarea
mâinilor lui!
Frânge șalele potrivnicilor lui
Și vrăjmașii lui să nu se mai scoale!”
12 Despre Beniamin a zis:
„El este preaiubitul Domnului,
El va locui la adăpost lângă Dânsul.
Domnul îl va ocroti totdeauna
Și se va odihni între umerii Lui.”
13 Despre Iosif a zis:
„Țara lui va primi de la Domnul, ca semn de binecuvântare
,
Cel mai bun dar al cerului, roua
,
Cele mai bune ape care sunt jos,
14 Cele mai bune roade ale soarelui,
Cele mai bune roade ale fiecărei luni,
15 Cele mai bune roade din munții
cei vechi,
Cele mai bune roade de pe dealurile
cele veșnice,
16 Cele mai bune roade ale pământului și din tot ce cuprinde el.
Bunăvoința
Celui ce S-a arătat în rug
Să vină peste capul
lui Iosif,
Pe creștetul capului domnului fraților lui!
17 El are frumusețea întâiului născut
al taurului;
Coarnele
lui sunt cum sunt coarnele bivolului;
Cu ele va împunge
pe toate popoarele,
Până la marginile pământului:
Ele sunt zecile de
mii ale lui Efraim,
Ele sunt miile lui Manase.”
18 Despre Zabulon a zis:
„Bucură-te
, Zabuloane, de alergările tale
Și tu, Isahar, de corturile tale!
19 Ei vor chema
popoarele pe munte;
Acolo vor
aduce jertfe de dreptate,
Căci vor suge bogăția mării
Și comorile ascunse în nisip.”
20 Despre Gad a zis:
„Binecuvântat să fie cine lărgește pe Gad
!
Gad se odihnește ca un leu
și sfâșie la brațe și capete.
21 El a ales
cea dintâi parte a țării,
Căci acolo stă ascunsă moștenirea legiuitorului;
El a mers cu fruntașii
poporului,
A adus la îndeplinire dreptatea Domnului
Și poruncile Lui față de Israel.”
22 Despre Dan a zis:
„Dan este un pui de leu
Care se aruncă
din Basan.”
23 Despre Neftali a zis:
„Neftali, sătul
de bunăvoință
Și copleșit cu binecuvântări de la Domnul,
Ia în stăpânire partea de
apus și miazăzi!”
24 Despre Așer a zis:
„Binecuvântat
să fie Așer între copiii lui Israel!
Plăcut să fie fraților lui
Și să-și înmoaie
piciorul în untdelemn!
25 Zăvoarele tale să fie de fier și de aramă
Și puterea ta să țină cât zilele tale!
26 Nimeni
nu este ca Dumnezeul lui Israel
,
El trece pe ceruri ca să-ți vină în ajutor,
Trece
cu măreție pe nori.
27 Dumnezeul cel veșnic este un loc de adăpost
Și sub brațele Lui cele veșnice este un loc de scăpare.
El a izgonit
pe vrăjmaș dinaintea ta
Și a zis: ‘Nimicește-l.’
28 Israel
este fără frică în locuința lui,
Izvorul
lui Iacov este deoparte,
Într-o țară plină de grâu și de must,
Și cerul
lui picură roua.
29 Ferice
de tine, Israele! Cine
este ca tine,
Un popor mântuit de Domnul,
Scutul
care îți dă ajutor
Și sabia care te face slăvit?
Vrăjmașii tăi vor face pe prietenii
înaintea ta,
Și tu
vei călca peste înălțimile lor.”