Focul Domnului
1 Poporul
a cârtit în gura mare împotriva Domnului, zicând că-i merge rău. Când a auzit, Domnul S-a mâniat
. S-a aprins
între ei focul Domnului și a mistuit o parte din marginea taberei. 2 Poporul a strigat către Moise. Moise s-a rugat
Domnului, și focul s-a stins. 3 Locului aceluia i-au pus numele Tabeera (Ardere) , pentru că se aprinsese focul Domnului printre ei.
Prepelițele
4 Adunăturii
de oameni care se aflau în mijlocul lui Israel i-a venit poftă, ba chiar și copiii lui Israel au început să plângă și să zică: „Cine
ne va da carne să mâncăm? 5 Ne aducem
aminte de peștii pe care-i mâncam în Egipt și care nu ne costau nimic, de castraveți, de pepeni, de praji, de ceapă și de usturoi. 6 Acum ni s-a uscat
sufletul: nu mai este nimic! Ochii noștri nu văd decât mana aceasta.” 7 Mana
semăna cu grăuntele de coriandru și la vedere era ca bedelionul
. 8 Poporul se risipea și o strângea, o măcina la râșniță sau o pisa într-o piuă; o fierbea în oală și făcea turte din ea. Mana avea gustul
unei turte făcute cu untdelemn. 9 Când cădea roua
noaptea în tabără, cădea și mana. 10 Moise a auzit pe popor plângând, fiecare în familia lui și la ușa cortului lui. Mânia
Domnului s-a aprins cu tărie. Moise s-a întristat 11 și a zis
Domnului: „Pentru ce mâhnești Tu pe robul Tău și pentru ce n-am căpătat eu trecere înaintea Ta, de ai pus peste mine sarcina acestui popor întreg? 12 Oare eu am zămislit pe poporul acesta? Oare eu l-am născut, ca să-mi zici: ‘Poartă-l
la sânul tău, cum poartă doica
pe copil, până în țara pe care ai jurat
părinților lui că i-o vei da’? 13 De unde
să iau carne, ca să dau la tot poporul acesta? Căci ei plâng la mine, zicând: ‘Dă-ne carne ca să mâncăm!’ 14 Eu
singur nu pot să port pe tot poporul acesta, căci este prea greu pentru mine. 15 Decât să Te porți așa cu mine, mai bine omoară-mă
, Te rog, dacă mai am vreo trecere înaintea Ta, ca să nu-mi mai văd
nenorocirea.” 16 Domnul a zis lui Moise: „Adună la Mine șaptezeci
de bărbați, dintre bătrânii lui Israel, din cei pe care-i cunoști ca bătrâni ai poporului și cu putere
asupra lor; adu-i la cortul întâlnirii și să se înfățișeze acolo împreună cu tine. 17 Eu
Mă voi coborî și îți voi vorbi acolo; voi lua din duhul
care este peste tine și-l voi pune peste ei, ca să poarte împreună cu tine sarcina poporului și să n-o porți tu singur. 18 Să spui poporului: ‘Sfințiți-vă
pentru mâine și aveți să mâncați carne, fiindcă ați plâns în
auzul Domnului și ați zis: «Cine ne va da carne să mâncăm? Căci noi
o duceam bine în Egipt!» Domnul vă va da carne și veți mânca. 19 Aveți să mâncați carne nu o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile, 20 ci o lună
întreagă, până vă va ieși pe nări și vă veți scârbi de ea, pentru că n-ați ascultat de Domnul care este în mijlocul vostru și pentru că ați plâns înaintea Lui, zicând: «Pentru ce
am ieșit noi oare din Egipt?»’” 21 Moise a zis: „Șase sute de mii de oameni care merg pe jos alcătuiesc poporul în mijlocul
căruia sunt eu, și Tu zici: ‘Le voi da carne și vor mânca o lună întreagă!’ 22 Putem tăia
oare atâtea oi și atâția boi, ca să ajungă? Sau nu cumva avem să prindem toți peștii mării, ca să le ajungă?” 23 Domnul a răspuns lui Moise: „Nu cumva
s-a scurtat oare mâna Domnului? Vei vedea acum dacă ceea ce ți-am spus se va
întâmpla sau nu.” 24 Moise a ieșit și a spus poporului cuvintele Domnului. A adunat
șaptezeci de bărbați din bătrânii poporului și i-a pus în jurul cortului. 25 Domnul S-a coborât
în nor și a vorbit lui Moise; a luat din duhul care era peste el și l-a pus peste cei șaptezeci de bătrâni. Și de îndată ce duhul s-a așezat
peste ei, au început să prorocească
, dar după aceea n-au mai prorocit. 26 Doi oameni, unul numit Eldad și altul Medad, rămăseseră în tabără, și duhul s-a așezat și peste ei, căci erau dintre cei scriși, măcar că nu
se duseseră la cort. Și au început să prorocească și ei în tabără. 27 Un tânăr a alergat și a dat de știre lui Moise, zicând: „Eldad și Medad prorocesc în tabără.” 28 Și Iosua, fiul lui Nun, care slujea lui Moise din tinerețea lui, a luat cuvântul și a zis: „Domnule Moise
, oprește-i.” 29 Moise i-a răspuns: „Ești gelos pentru mine? Să dea Dumnezeu
ca tot poporul Domnului să fie alcătuit din proroci și Domnul să-Și pună Duhul Lui peste ei!” 30 Apoi Moise s-a întors în tabără, el și bătrânii lui Israel. 31 Domnul a făcut să sufle de peste mare un vânt
, care a adus prepelițe și le-a răspândit peste tabără cale cam de o zi într-o parte și cale cam de o zi de cealaltă parte în jurul taberei. Aveau o înălțime de aproape doi coți de la fața pământului. 32 În tot timpul zilei aceleia și toată noaptea și toată ziua următoare, poporul s-a sculat și a strâns prepelițe; cel ce strânsese cel mai puțin avea zece omeri. Ei și le-au întins în jurul taberei. 33 Pe când carnea
era încă în dinții lor, fără să fie mestecată, Domnul S-a aprins de mânie împotriva poporului și Domnul a lovit poporul cu o urgie foarte mare. 34 Au pus locului aceluia numele Chibrot-Hataava (Mormintele lăcomiei) , pentru că acolo au îngropat pe poporul apucat de poftă. 35 De la Chibrot-Hataava, poporul a plecat
la Hațerot și s-a oprit la Hațerot.