Cântarea lui David
1 David a îndreptat către Domnul cuvintele
acestei cântări după ce Domnul l-a izbăvit
din mâna tuturor vrăjmașilor lui și din mâna lui Saul.
2 El a zis:
„Domnul
este stânca mea, cetățuia mea, Izbăvitorul meu.
3 Dumnezeu este stânca mea
la care
găsesc un adăpost,
scutul
meu și puterea
care mă mântuiește,
turnul
meu cel înalt și scăparea
mea.
Mântuitorule, Tu mă scapi de silnicie!
4 Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă și sunt izbăvit de vrăjmașii mei.
5 Căci valurile morții mă înconjuraseră,
șuvoaiele nimicirii mă înspăimântaseră,
6 legăturile
mormântului mă înconjuraseră,
lațurile morții mă prinseseră.
7 În strâmtorarea mea, am chemat
pe Domnul,
am chemat pe Dumnezeul meu;
din locașul Lui, El mi-a auzit
glasul și strigătul meu a ajuns la urechile Lui.
8 Atunci, pământul s-a cutremurat
și s-a clătinat,
temeliile
cerului s-au mișcat
și s-au zguduit, pentru că El Se mâniase.
9 Fum se ridica din nările Lui
și un foc
mistuitor ieșea din gura Lui:
cărbuni aprinși țâșneau din ea.
10 A plecat
cerurile și S-a coborât:
un nor gros
era sub picioarele Lui.
11 Călărea pe un heruvim și zbura, venea pe aripile
vântului;
12 era înconjurat cu întunericul
ca și cu un cort,
era înconjurat cu grămezi de ape și cu nori întunecoși.
13 Din strălucirea care era înaintea Lui
scânteiau cărbuni
de foc.
14 Domnul a tunat
din ceruri,
Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul;
15 a aruncat săgeți
și a risipit pe vrăjmașii mei,
a aruncat fulgerul și i-a pus pe fugă.
16 Fundul mării s-a văzut,
temeliile lumii au fost descoperite
de mustrarea
Domnului,
de vuietul suflării nărilor Lui.
17 El
Și-a întins mâna de sus, din înălțime, m-a apucat,
m-a scos din apele cele mari;
18 m-a izbăvit
de potrivnicul meu cel puternic,
de vrăjmașii mei,
care erau mai tari decât mine.
19 Ei mă prinseseră în ziua strâmtorării mele,
dar Domnul a fost sprijinitorul meu,
20 El m-a scos la loc
larg.
El m-a mântuit, pentru că mă
iubește.
21 Domnul mi-a
răsplătit după nevinovăția mea,
mi-a făcut după curăția
mâinilor mele;
22 căci am păzit
căile Domnului,
nu m-am făcut vinovat față de Dumnezeul meu.
23 Toate poruncile
Lui au fost
înaintea mea
și nu m-am depărtat de la legile Lui.
24 Am fost fără vină înaintea Lui, m-am păzit de fărădelegea mea.
25 De aceea, Domnul mi-a răsplătit nevinovăția
mea
după curăția mea înaintea Lui.
26 Cu cel bun
Tu ești bun,
cu omul drept Te porți după dreptate,
27 cu cel curat ești curat,
cu cel îndărătnic
Te porți după îndărătnicia lui.
28 Tu mântuiești pe poporul
care se smerește,
și cu privirea Ta
cobori pe cei mândri
.
29 Da, Tu ești lumina mea, Doamne!
Domnul luminează întunericul meu.
30 Cu Tine mă năpustesc asupra unei oști înarmate,
cu Dumnezeul meu sar peste zid.
31 Căile lui Dumnezeu sunt
desăvârșite,
Cuvântul Domnului este
curățit;
El este un scut pentru toți cei ce caută adăpost în El.
32 Căci cine
este Dumnezeu, afară de Domnul?
Și cine este o stâncă, afară de Dumnezeul nostru?
33 Dumnezeu este cetățuia mea
cea tare
și El mă călăuzește pe
calea cea dreaptă
.
34 El îmi face picioarele ca
ale cerboaicelor
și El mă așază pe locurile mele cele înalte
.
35 Îmi
deprinde mâinile la luptă
și brațele mele întind arcul de aramă.
36 Tu îmi dai scutul mântuirii Tale
și ajung mare prin bunătatea Ta.
37 Lărgești
drumul sub pașii mei
și picioarele mele nu se clatină.
38 Urmăresc pe vrăjmașii mei și-i nimicesc,
nu mă întorc până nu-i nimicesc.
39 Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală;
cad
sub picioarele mele.
40 Tu mă încingi
cu putere pentru luptă,
răpui sub mine pe potrivnicii
mei.
41 Faci pe vrăjmașii mei să dea dosul
înaintea mea
și nimicesc pe cei ce mă urăsc.
42 Se uită în jurul lor și nu-i cine să-i scape.
Strigă către Domnul
, dar nu le răspunde!
43 Îi pisez ca
pulberea pământului,
îi zdrobesc, îi calc în picioare, ca noroiul
de pe ulițe.
44 Mă scapi
din neînțelegerile poporului meu;
mă păstrezi drept căpetenie
a neamurilor;
un popor
pe care nu-l cunoșteam îmi este supus.
45 Fiii străinului mă lingușesc; mă ascultă la cea dintâi poruncă.
46 Fiii străinului leșină de la inimă,
tremură când ies din
cetățuie.
47 Trăiască Domnul
și binecuvântată să fie Stânca mea!
Înălțat să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii
mele,
48 Dumnezeu, care este răzbunătorul meu,
care-mi supune
popoarele
49 și care mă face să scap de vrăjmașii mei!
Tu mă înalți mai presus de potrivnicii mei,
mă izbăvești de omul
asupritor.
50 De aceea Te voi lăuda printre
neamuri, Doamne,
și voi cânta spre slava Numelui Tău!
51 El dă
mari izbăviri împăratului Său
și arată milă unsului
Său:
lui David și seminței
lui pentru totdeauna.”