Numărătoarea poporului
1 Domnul S-a aprins de mânie din nou împotriva lui Israel și a stârnit pe David împotriva lor, zicând: „Du-te și fă numărătoarea lui Israel și a lui Iuda.” 2 Și împăratul a zis lui Ioab, căpetenia oștirii, care se afla lângă el: „Străbate toate semințiile lui Israel, de la Dan până la Beer-Șeba; să se facă numărătoarea poporului și să știu la cât se ridică numărul lor.” 3 Ioab a zis împăratului: „Domnul Dumnezeul tău să facă poporul de o sută de ori mai mare, și împăratul, domnul meu, să vadă cu ochii lui lucrul acesta! Dar pentru ce vrea împăratul, domnul meu, să facă lucrul acesta?” 4 Împăratul a stăruit în porunca pe care o dădea lui Ioab și căpeteniilor oștirii, și Ioab și căpeteniile oștirii au plecat de la împărat ca să facă numărătoarea poporului Israel. 5 Au trecut Iordanul și au tăbărât la Aroer , la dreapta cetății care este în mijlocul văii Gad și lângă Iaezer . 6 Au venit până la Galaad și în țara lui Tahtim-Hodși. S-au dus până la Dan-Iaan și în împrejurimile Sidonului . 7 Au venit până la cetățuia Tir și în toate cetățile heviților și ale canaaniților. Au ieșit spre partea de miazăzi a lui Iuda, la Beer-Șeba. 8 Au străbătut astfel toată țara și au ajuns la Ierusalim după nouă luni și douăzeci de zile. 9 Ioab a dat împăratului numărul poporului: erau în Israel opt sute de mii de oameni de război care scoteau sabia și în Iuda cinci sute de mii de oameni.
Ciuma
10 David a simțit cum îi bătea inima după ce făcuse numărătoarea poporului. Și a zis Domnului: „Am săvârșit un mare păcat făcând lucrul acesta! Acum, Doamne, binevoiește și iartă nelegiuirea robului Tău, căci am lucrat în totul ca un nebun!” 11 A doua zi, când s-a sculat David, cuvântul Domnului a vorbit astfel prorocului Gad , văzătorul lui David: 12 „Du-te și spune lui David: ‘Așa vorbește Domnul: «Îți pun înainte trei nenorociri; alege una din ele, și te voi lovi cu ea.»’” 13 Gad s-a dus la David și i-a făcut cunoscut lucrul acesta zicând: „Vrei șapte ani de foamete în țara ta sau să fugi trei luni dinaintea vrăjmașilor tăi, care te vor urmări, sau să bântuie ciuma trei zile în țară? Acum alege și vezi ce trebuie să răspund Celui ce mă trimite.” 14 David a răspuns lui Gad: „Sunt într-o mare strâmtorare! O, mai bine să cădem în mâinile Domnului, căci îndurările Lui sunt nemărginite, dar să nu cad în mâinile oamenilor!” 15 Domnul a trimis ciuma în Israel de dimineață până la vremea hotărâtă. Și, din Dan până la Beer-Șeba, au murit șaptezeci de mii de oameni din popor. 16 Pe când îngerul întindea mâna peste Ierusalim ca să-l nimicească, Domnul S-a căit de răul acela și a zis îngerului care ucidea poporul: „Destul! Trage-ți mâna acum.” Îngerul Domnului era lângă aria lui Aravna , Iebusitul. 17 David, văzând pe îngerul care lovea pe popor, a zis Domnului: „Iată că am păcătuit! Eu sunt vinovat. Dar oile acestea ce au făcut? Mâna Ta să se îndrepte dar împotriva mea și împotriva casei tatălui meu!” 18 În ziua aceea, Gad a venit la David și i-a zis: „Suie-te și înalță un altar Domnului în aria lui Aravna, Iebusitul.” 19 David s-a suit, după cuvântul lui Gad, cum poruncise Domnul. 20 Aravna s-a uitat și a văzut pe împărat și pe slujitorii lui îndreptându-se spre el și Aravna a ieșit și s-a închinat înaintea împăratului, cu fața la pământ. 21 Aravna a zis: „Pentru ce vine domnul meu împăratul la slujitorul lui?” Și David a răspuns: „Ca să cumpăr de la tine aria și să zidesc în ea un altar Domnului, pentru ca să înceteze urgia aceasta de peste popor.” 22 Aravna a zis lui David: „Să ia domnul meu împăratul aria și să aducă în ea jertfele care-i vor plăcea; vezi , boii vor fi pentru arderea-de-tot și carele cu uneltele lor vor ține loc de lemne.” 23 Aravna a dat împăratului totul. Și Aravna a zis împăratului: „Domnul Dumnezeul tău să te primească!” 24 Dar împăratul a zis lui Aravna: „Nu! Vreau s-o cumpăr de la tine pe preț de argint și nu voi aduce Domnului Dumnezeului meu arderi-de-tot care să nu mă coste nimic.” Și David a cumpărat aria și boii cu cincizeci de sicli de argint. 25 David a zidit acolo un altar Domnului și a adus arderi-de-tot și jertfe de mulțumire.
Atunci, Domnul a fost potolit față de țară și a încetat urgia de deasupra lui Israel.