1 Șarpele
era mai
șiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu.
El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: ‘Să nu mâncați din toți pomii din grădină’?” 2 Femeia a răspuns șarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină. 3 Dar
, despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: ‘Să nu mâncați din el și nici să nu vă atingeți de el, ca să nu muriți.’” 4 Atunci, șarpele
a zis femeii: „Hotărât că nu veți muri, 5 dar Dumnezeu știe că, în ziua când veți mânca din el, vi
se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul.” 6 Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat și plăcut de privit și că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui și a mâncat
; a dat și bărbatului ei, care era lângă ea, și bărbatul
a mâncat și el.
Păcatul lui Adam
7 Atunci li s-au deschis
ochii la amândoi; au cunoscut
că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin și și-au făcut șorțuri
din ele. 8 Atunci au auzit glasul
Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei
, și omul și nevasta lui s-au ascuns
de Fața Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină. 9 Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om și i-a zis: „Unde ești?” 10 El a răspuns: „Ți-am auzit glasul în grădină și mi-a fost frică
, pentru că eram gol, și m-am ascuns.” 11 Și Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ți-a spus că ești gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îți poruncisem să nu mănânci?” 12 Omul a răspuns: „Femeia
pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom și am mâncat.” 13 Și Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai făcut?” Femeia a răspuns: „Șarpele
m-a amăgit și am mâncat din pom.” 14 Domnul Dumnezeu a zis șarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat ești între toate vitele și între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieții tale, să te târăști pe pântece și să mănânci țărână
. 15 Vrăjmășie
voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța
ei
. Aceasta
îți va zdrobi capul, și tu îi vei zdrobi călcâiul.” 16 Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferința și însărcinarea ta; cu
durere vei naște copii, și dorințele
tale se vor ține după bărbatul tău, iar el va stăpâni
peste tine.” 17 Omului i-a zis: „Fiindcă
ai ascultat de glasul nevestei tale și ai mâncat
din pomul despre care
îți poruncisem: ‘Să nu mănânci deloc din el’, blestemat
este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă
să-ți scoți hrana din el în toate zilele vieții tale; 18 spini
și pălămidă să-ți dea și să mănânci
iarba de pe câmp. 19 În sudoarea
feței tale să-ți mănânci pâinea până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci țărână
ești și în
țărână te vei întoarce.” 20 Adam a pus nevestei sale numele Eva
, căci ea a fost mama tuturor celor vii. 21 Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam și nevestei lui haine de piele și i-a îmbrăcat cu ele. 22 Domnul Dumnezeu a zis: „Iată
că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele și răul. Să-l împiedicăm dar acum ca nu cumva să-și întindă mâna, să
ia și din pomul vieții, să mănânce din el și să trăiască în veci.” 23 De aceea, Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului ca
să lucreze pământul, din care fusese luat. 24 Astfel a izgonit El pe Adam; și la răsăritul
grădinii Edenului a pus niște heruvimi
, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieții.