Înnoirea legământului
1 Iată cuvintele legământului
pe care a poruncit lui Moise Domnul să-l încheie cu copiii lui Israel în țara Moabului, afară de legământul pe care-l încheiase cu ei la Horeb. 2 Moise a chemat pe tot Israelul și le-a zis: „Ați
văzut tot ce a făcut Domnul sub ochii voștri, în țara Egiptului, lui Faraon, tuturor supușilor lui și întregii lui țări: 3 marile
încercări pe care ți le-au văzut ochii, minunile și semnele acelea mari. 4 Dar Domnul
nu v-a dat minte să pricepeți, nici ochi să vedeți, nici urechi să auziți până în ziua de azi. 5 Totuși El zice: ‘Eu v-am
călăuzit patruzeci de ani în pustie; hainele
nu vi s-au învechit pe voi și încălțămintea nu vi s-a învechit în picior; 6 pâine n-ați mâncat
și n-ați băut nici vin, nici băutură tare, ca să cunoașteți că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.’ 7 Ați
ajuns în locul acesta; Sihon, împăratul Hesbonului, și Og, împăratul Basanului, ne-au ieșit înainte, ca să ne bată, și i-am bătut. 8 Le-am luat țara și am dat-o în
stăpânire rubeniților, gadiților și la jumătate din seminția manasiților. 9 Să păziți
dar cuvintele legământului acestuia și să le împliniți, ca
să izbutiți în tot ce veți face. 10 Astăzi stați înaintea Domnului Dumnezeului vostru voi toți, căpeteniile semințiilor voastre, bătrânii voștri, mai-marii oștirii voastre, toți bărbații din Israel, 11 copiii voștri, nevestele voastre și străinul care este în mijlocul taberei tale, de la cel
ce-ți taie lemne până la cel ce-ți scoate apă. 12 Stai ca să intri în legământ cu Domnul Dumnezeul tău, în legământul acesta încheiat cu jurământ
și pe care Domnul Dumnezeul tău îl încheie cu tine în ziua aceasta, 13 ca să te facă azi
poporul Lui și El să fie Dumnezeul tău, cum ți-a
spus și cum a jurat
părinților tăi Avraam, Isaac și Iacov. 14 Nu numai cu voi închei
legământul acesta încheiat cu jurământ, 15 ci atât cu cei ce sunt aici printre noi, de față, în ziua aceasta înaintea Domnului Dumnezeului nostru, cât
și cu cei ce nu sunt aici printre noi în ziua aceasta.
Binecuvântarea și blestemul înnoite
16 Știți cum am locuit în țara Egiptului și cum am trecut prin mijlocul neamurilor pe care le-ați străbătut. 17 Ați văzut urâciunile și idolii lor, lemnul și piatra, argintul și aurul, care erau la ele. 18 Să nu fie între voi nici bărbat, nici femeie, nici familie și nici seminție a căror inimă
să se abată azi de la Domnul Dumnezeul nostru, ca să se ducă să slujească dumnezeilor neamurilor acelora. Să
nu fie printre voi nicio rădăcină care să aducă otravă și pelin. 19 Nimeni, după ce a auzit cuvintele legământului acestuia încheiat cu jurământ, să nu se laude în inima lui și să zică: ‘Voi avea pace chiar dacă aș urma după pornirile
inimii mele și chiar dacă aș adăuga
beția la sete.’ 20 Pe acela
Domnul nu-l va ierta. Ci atunci mânia
și gelozia
Domnului se vor aprinde împotriva omului aceluia, toate blestemele scrise în cartea aceasta vor veni peste el, și Domnul îi va șterge
numele de sub ceruri. 21 Domnul îl va
despărți, spre pieirea lui, din toate semințiile lui Israel și-i va face după toate blestemele legământului scris în această carte a legii. 22 Vârsta de oameni care vor veni, copiii voștri care se vor naște după voi și străinul care va veni dintr-o țară depărtată, la vederea urgiilor și bolilor cu care va lovi Domnul țara aceasta – 23 la vederea pucioasei
, a sării și arderii întregului ținut, unde nu va fi nici sămânță, nici rod, nici iarbă care să crească, întocmai ca
la surparea Sodomei, Gomorei, Admei și Țeboimului, pe care le-a nimicit Domnul în mânia și urgia Lui –, 24 toate neamurile vor zice: ‘Pentru ce
a făcut Domnul astfel țării acesteia? Pentru ce această mânie aprinsă, această mare urgie?’ 25 Și li se va răspunde: ‘Pentru că au părăsit legământul încheiat cu ei de Domnul Dumnezeul părinților lor, când i-a scos din țara Egiptului; 26 pentru că s-au dus să slujească altor dumnezei și să se închine înaintea lor, dumnezei pe care ei nu-i cunoșteau și pe care nu li-i dăduse Domnul. 27 De aceea S-a aprins Domnul de mânie împotriva acestei țări și a adus
peste ea toate blestemele scrise în cartea aceasta. 28 Domnul i-a smuls
din țara lor cu mânie, cu urgie, cu o mare iuțime și i-a aruncat într-o altă țară, cum se vede azi.’ 29 Lucrurile ascunse sunt ale Domnului Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre și ale copiilor noștri, pe vecie, ca să împlinim toate cuvintele legii acesteia.