Îngroparea lui Iacov
1 Iosif s-a aruncat
pe fața tatălui său, l-a plâns
și l-a sărutat. 2 A poruncit doctorilor care erau în slujba lui să îmbălsămeze
pe tatăl său, și doctorii au îmbălsămat pe Israel. 3 Patruzeci de zile au trecut astfel și au fost întrebuințate cu îmbălsămarea lui. Și egiptenii l-au plâns
șaptezeci de zile. 4 După ce au trecut zilele de jale, Iosif a vorbit oamenilor din casa
lui Faraon și le-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea voastră, spuneți, vă rog, lui Faraon ce vă spun eu: 5 ‘Tatăl meu
m-a pus să jur, zicând: «Iată, în curând eu am să mor! Să mă îngropi în mormântul pe care
mi l-am săpat în țara Canaan.» Aș vrea dar să mă sui acolo, ca să îngrop pe tatăl meu, și după aceea mă voi întoarce.’” 6 Faraon a răspuns: „Suie-te și îngroapă pe tatăl tău, după jurământul pe care te-a pus să-l faci.” 7 Iosif s-a suit ca să îngroape pe tatăl său. Împreună cu el s-au suit toți slujitorii lui Faraon, bătrânii casei lui, toți bătrânii țării Egiptului, 8 toată casa lui Iosif, frații săi și casa tatălui său; n-au lăsat în ținutul Gosen decât pruncii, oile și boii. 9 Împreună cu Iosif mai erau care și călăreți, așa că alaiul era foarte mare. 10 Când au ajuns la aria lui Atad, care este dincolo de Iordan, au făcut plângere
mare și jalnică, și Iosif a ținut în cinstea tatălui său un bocet
de șapte zile. 11 Locuitorii țării, canaaniții, au fost martori la bocetul acesta din aria lui Atad și au zis: „Iată un mare bocet printre egipteni!” De aceea s-a dat acestei arii numele Abel-Mițraim (Jalea egiptenilor) ; ea este dincolo de Iordan. 12 Astfel au împlinit fiii
lui Iacov poruncile tatălui lor. 13 L-au dus în țara Canaan și l-au îngropat în peștera din ogorul Macpela, pe care-l
cumpărase Avraam de la hetitul Efron ca moșie de înmormântare și care este față în față cu Mamre. 14 Iosif, după ce a îngropat pe tatăl său, s-a întors în Egipt împreună cu frații săi și cu toți cei ce se suiseră cu el ca să îngroape pe tatăl său.
Bunătatea lui Iosif
15 Când au văzut frații lui Iosif că tatăl lor a murit, au
zis: „Dacă va prinde Iosif ură pe noi și ne va întoarce tot răul pe care i l-am făcut?” 16 Și au trimis să spună lui Iosif: „Tatăl tău a dat porunca aceasta înainte de moarte: 17 ‘Așa să vorbiți lui Iosif: «O, iartă nelegiuirea fraților tăi și păcatul lor, căci ți-au făcut
rău!»’ Iartă acum păcatul robilor Dumnezeului tatălui tău!” Iosif a plâns când a auzit cuvintele acestea. 18 Frații lui au venit și s-au aruncat
ei înșiși cu fața la pământ înaintea lui și i-au zis: „Suntem robii tăi.” 19 Iosif le-a zis: „Fiți fără
teamă, căci sunt
eu oare în locul lui Dumnezeu? 20 Voi
, negreșit, v-ați gândit să-mi faceți rău, dar Dumnezeu
a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, și anume să scape viața unui popor în mare număr. 21 Fiți dar fără teamă, căci eu vă voi hrăni
pe voi și pe copiii voștri.” Și i-a mângâiat și le-a îmbărbătat inimile.
Moartea lui Iosif
22 Iosif a locuit în Egipt, el și casa tatălui său, și a trăit o sută zece ani. 23 Iosif a văzut pe fiii lui Efraim până la al treilea
neam; și fiii
lui Machir, fiul lui Manase, s-au născut
pe genunchii lui. 24 Iosif a zis fraților săi: „Eu am să mor! Dar Dumnezeu
vă va cerceta și vă va face să vă suiți din țara aceasta în țara pe care a jurat
că o va da lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov.” 25 Iosif
a pus pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Când vă va cerceta Dumnezeu, să luați și oasele mele de aici.” 26 Iosif a murit în vârstă de o sută zece ani. L-au îmbălsămat
și l-au pus într-un sicriu în Egipt.