1 Domnul Dumnezeu mi-a trimis următoarea vedenie. Iată, era un coș cu poame coapte. 2 El a zis: „Ce vezi, Amos?” Eu am răspuns: „Un coș cu poame coapte.” Și Domnul mi-a zis: „A venit sfârșitul
poporului Meu Israel; nu-l mai pot ierta
! 3 În ziua aceea, cântecele Templului
se vor preface în gemete”, zice Domnul Dumnezeu. „Pretutindeni vor arunca
în tăcere o mulțime de trupuri moarte.” 4 Ascultați lucrul acesta, voi, care mâncați
pe cel lipsit și prăpădiți pe cei nenorociți din țară! 5 Voi, care ziceți: „Când va trece luna nouă, ca să vindem grâul, și Sabatul
, ca să deschidem grânarele, să micșorăm efa
și să mărim siclul și să strâmbăm cumpăna ca să înșelăm? 6 Apoi, vom cumpăra pe cei nevoiași pe argint
și pe sărac, pe o pereche de încălțăminte și vom vinde codina în loc de grâu.” 7 Domnul a jurat pe slava
lui Iacov: „Niciodată
nu voi uita niciuna din faptele lor! 8 Nu se va cutremura țara
din pricina acestor mișelii și nu se vor jeli toți locuitorii ei? Nu se va umfla toată țara ca râul, ridicându-se și coborându-se iarăși ca râul
Egiptului? 9 În ziua aceea”, zice Domnul Dumnezeu, „voi face să asfințească soarele
la amiază și voi întuneca pământul ziua-n amiaza mare. 10 Vă voi preface sărbătorile în jale și toate cântările, în bociri pentru morți; voi acoperi toate coapsele cu saci
și voi face toate capetele pleșuve; voi arunca țara într-o jale
ca pentru un singur fiu și sfârșitul ei va fi ca o zi amară. 11 Iată, vin zile”, zice Domnul Dumnezeu, „când voi trimite foamete în țară, nu foamete de pâine, nici sete de apă, ci foame și sete după auzirea
cuvintelor Domnului. 12 Vor pribegi atunci de la o mare la alta, de la miazănoapte la răsărit, vor umbla istoviți încoace și încolo, ca să caute Cuvântul Domnului, și tot nu-l vor găsi. 13 În ziua aceea, se vor topi de sete fetele frumoase și flăcăii. 14 Ei, care jură
acum pe păcatul
Samariei și zic: ‘Pe Dumnezeul tău cel viu, Dane!’ și ‘Pe drumul
Beer-Șebei!’ vor cădea și nu se vor mai scula.”
