1 În anul al treilea al domniei împăratului Belșațar, eu, Daniel, am avut o vedenie, afară de cea pe care o avusesem mai înainte
. 2 Când am avut vedenia aceasta, mi s-a părut că eram la capitala Susa
, în ținutul Elam, și, în timpul vedeniei mele, mă aflam lângă râul Ulai. 3 Am ridicat ochii, m-am uitat și iată că într-un râu stătea un berbec și avea două coarne; coarnele acestea erau înalte, dar unul era mai înalt decât celălalt și cel mai înalt a crescut cel din urmă. 4 Am văzut cum berbecul împungea cu coarnele spre apus, spre miazănoapte și spre miazăzi; nicio fiară nu putea să-i stea împotrivă și nimeni nu putea să scape pe cine-i cădea în mână, ci el făcea ce voia
și a ajuns puternic. 5 Pe când mă uitam cu băgare de seamă, iată că a venit un țap de la apus și a cutreierat toată fața pământului, fără să se atingă de el; țapul acesta însă avea un corn
mare între ochi. 6 A venit până la berbecul care avea coarne și pe care-l văzusem stând în râu și s-a repezit asupra lui cu toată puterea lui. 7 L-am văzut cum s-a apropiat de berbec, s-a aruncat încruntat asupra lui, a izbit pe berbec și i-a frânt amândouă coarnele, fără ca berbecul să i se fi putut împotrivi; l-a trântit la pământ și l-a călcat în picioare, și nimeni n-a scăpat pe berbec din mâna lui. 8 Țapul însă a ajuns foarte puternic, dar, când a fost puternic de tot, i s-a frânt cornul cel mare. În locul lui au crescut patru coarne mari
, în cele patru vânturi ale cerurilor. 9 Dintr-unul
din ele a crescut un corn mic, care s-a mărit nespus de mult spre miazăzi
, spre răsărit și spre țara
cea minunată. 10 S-a înălțat
până la oștirea cerurilor
, a doborât
la pământ o parte din oștirea aceasta și din stele și le-a călcat în picioare. 11 S-a înălțat
până la căpetenia
oștirii, i-a smuls
jertfa necurmată
și i-a surpat locul locașului său celui sfânt. 12 Oastea
a fost pedepsită din pricina păcatului săvârșit împotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat adevărul
la pământ și a izbutit
în ce a început. 13 Am auzit pe un sfânt
vorbind și un alt sfânt a întrebat pe cel ce vorbea: „În câtă vreme se va împlini vedenia despre desființarea jertfei necurmate și despre urâciunea pustiirii? Până când vor fi călcate în picioare Sfântul Locaș și oștirea?” 14 Și el mi-a zis: „Până vor trece două mii trei sute de seri și dimineți; apoi Sfântul Locaș va fi curățit!” 15 Pe când eu, Daniel, aveam vedenia aceasta și căutam
s-o pricep, iată că înaintea mea stătea cineva care avea înfățișarea unui om
. 16 Și am auzit un glas de om în mijlocul râului
Ulai, care a strigat și a zis: „Gavrile
, tâlcuiește-i vedenia aceasta!” 17 El a venit atunci lângă locul unde eram și, la apropierea lui, m-am înspăimântat și am căzut
cu fața la pământ. El mi-a zis: „Fii cu luare aminte, fiul omului, căci vedenia privește vremea sfârșitului!” 18 Pe când
îmi vorbea el, am căzut cu fața la pământ leșinat. El m-a atins
și m-a așezat iarăși în picioare în locul în care mă aflam. 19 Apoi mi-a zis: „Iată, îți arăt ce se va întâmpla la vremea de apoi a mâniei, căci vedenia aceasta privește
vremea sfârșitului. 20 Berbecul
pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, sunt împărații mezilor și perșilor. 21 Țapul
însă este împărăția Greciei, și cornul cel mare dintre ochii lui este cel dintâi împărat
. 22 Cele patru coarne care au crescut în locul acestui corn frânt
sunt patru împărății care se vor ridica din neamul acesta, dar care nu vor avea atâta putere. 23 La sfârșitul stăpânirii lor, când păcătoșii vor fi umplut măsura nelegiuirilor, se va ridica un împărat
fără rușine
și viclean. 24 El va fi tare, dar
nu prin puterea lui însuși; el va face pustiiri de necrezut, va izbuti
în tot ce va începe, va nimici
pe cei puternici și chiar pe poporul sfinților. 25 Din pricina propășirii
lui și izbândirii vicleniilor lui, inima i se va îngâmfa
, va pierde pe mulți oameni care trăiau liniștiți și se va ridica
împotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit fără ajutorul vreunei mâini
omenești. 26 Iar vedenia
cu serile și diminețile de care a fost vorba este adevărată. Tu pecetluiește
vedenia aceasta, căci este cu privire la niște vremuri îndepărtate.” 27 Eu
, Daniel, am stat leșinat și bolnav mai multe zile; apoi m-am sculat și mi-am văzut de treburile
împăratului. Eram uimit de vedenia aceasta, și
nimeni nu știa.