1 Cine este ca cel înțelept și cine pricepe rostul lucrurilor? Înțelepciunea
omului îi luminează fața, și asprimea
feței i se schimbă. 2 Eu îți spun: Păzește poruncile împăratului din pricina
jurământului făcut înaintea lui Dumnezeu. 3 Nu
te grăbi să pleci dinaintea lui și nu stărui într-un lucru rău, căci el poate face tot ce vrea, 4 pentru că vorba împăratului are putere. Cine
poate zice: „Ce faci?” 5 Pe cine păzește porunca, nu-l va atinge nicio nenorocire, dar inima înțeleptului cunoaște și vremea, și judecata. 6 Căci pentru
orice lucru este o vreme și o judecată și nenorocirea paște pe om. 7 Dar
el nu știe ce și cum se va întâmpla, căci n-are nici cine-i spune. 8 Omul
nu este stăpân pe suflarea lui, ca s-o poată opri, și n-are nicio putere peste ziua morții; în lupta aceasta nu este izbăvire, și răutatea nu poate scăpa pe cei răi. 9 Toate acestea le-am văzut și mi-am îndreptat inima spre tot ce se face sub soare. Este o vreme când un om stăpânește peste alt om, ca să-l facă nenorocit. 10 Atunci am văzut pe cei răi îngropați și ducându-se la odihna lor, iar pe cei ce lucraseră cu neprihănire depărtându-se de locul sfânt și uitați în
cetate. Și aceasta este o deșertăciune! 11 Pentru că
nu se aduce repede la îndeplinire hotărârea dată împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorința să facă rău. 12 Totuși, măcar că păcătosul face
de o sută de ori răul și stăruiește multă vreme în el, eu știu că fericirea este pentru cei
ce se tem de Dumnezeu și au frică de El. 13 Dar cel rău nu este fericit și nu-și va lungi zilele, întocmai ca umbra, pentru că n-are frică de Dumnezeu. 14 Este o deșertăciune care se petrece pe pământ: și anume sunt oameni neprihăniți cărora le merge ca și celor răi, care fac fapte rele, și sunt răi cărora le
merge ca și celor neprihăniți, care fac fapte bune. Eu zic că și aceasta este o deșertăciune. 15 Am lăudat
dar petrecerea, pentru că nu este altă fericire pentru om sub soare decât să mănânce și să bea și să se veselească; iată ce trebuie să-l însoțească în mijlocul muncii lui, în zilele vieții pe care i le dă Dumnezeu sub soare. 16 Când mi-am pus inima să cunosc înțelepciunea și să mă uit cu băgare de seamă la truda pe care și-o dă omul pe pământ – căci omul nu vede somn cu ochii, nici zi, nici noapte –, 17 am văzut atunci toată lucrarea lui Dumnezeu, am văzut că omul
nu poate să pătrundă ce se face sub soare; oricât s-ar trudi el să cerceteze, tot nu va putea afla și, chiar dacă înțeleptul ar zice că a ajuns să înțeleagă, tot
nu poate să găsească.
