1 Duhul
m-a răpit și m-a dus la poarta de răsărit
a Casei Domnului, care caută spre răsărit. Și iată că, la intrarea porții
, erau douăzeci și cinci de oameni și, în mijlocul lor, am văzut pe Iaazania, fiul lui Azur, și pe Pelatia, fiul lui Benaia, căpeteniile poporului. 2 Și Domnul mi-a zis: „Fiul omului, aceștia sunt oamenii care fac planuri nelegiuite și dau sfaturi rele în cetatea aceasta! 3 Ei zic: ‘Nu este încă vremea
potrivită ca să zidim case! Cetatea
este cazanul și noi suntem carnea.’ 4 De aceea prorocește împotriva lor, prorocește, fiul omului!” 5 Atunci, Duhul Domnului
a căzut peste mine și mi-a zis: „Spune: ‘Așa vorbește Domnul: «Astfel vorbiți voi, casa lui Israel! Și ce vă vine în gând, știu foarte bine! 6 Ați făcut o mulțime
de omoruri în cetatea aceasta și ați umplut ulițele cu cei uciși.» 7 De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Morții voștri
pe care i-ați întins în mijlocul cetății acesteia sunt carnea și ea este cazanul, dar voi
veți fi scoși afară din ea. 8 Vă temeți de sabie, dar Eu voi aduce sabie peste voi», zice Domnul Dumnezeu. 9 «Vă voi scoate din cetatea aceasta, vă voi da în mâinile străinilor și voi împlini
judecățile mele împotriva voastră! 10 Veți cădea
loviți de sabie, vă voi judeca
la hotarul lui Israel și veți ști
că Eu sunt Domnul. 11 Cetatea aceasta
nu va fi cazanul vostru și voi nu veți fi carnea din el, ci la hotarul lui Israel vă voi judeca! 12 Și veți ști
că Eu sunt Domnul, ale cărui porunci nu le-ați urmat și ale cărui legi nu le-ați împlinit și ați
lucrat după obiceiurile neamurilor care vă înconjoară.»’” 13 Pe când proroceam eu, a murit Pelatia
, fiul lui Benaia. Eu am
căzut cu fața la pământ și am strigat cu glas tare: „Ah, Doamne Dumnezeule, vrei să nimicești Tu și ce a mai rămas din Israel?” 14 Și cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 15 „Fiul omului, frații tăi, da, frații tăi cei din robie și toată casa lui Israel sunt aceia despre care zic locuitorii Ierusalimului: ‘Ei sunt departe de Domnul, țara ne-a fost dată nouă în stăpânire!…’ 16 De aceea spune despre ei: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Dacă-i țin depărtați printre neamuri, dacă i-am risipit în felurite țări, totuși le-am fost
un Templu pentru câtăva vreme, în țara în care au venit.»’ 17 De aceea să le spui: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Vă voi strânge
din mijlocul popoarelor, vă voi aduna iarăși din țările în care sunteți risipiți și vă voi da țara lui Israel.»’ 18 Și, când vor veni în ea, vor scoate
de acolo toți idolii și toate urâciunile. 19 Le voi
da o altă inimă și voi pune un duh nou
în voi. Voi lua din trupul lor inima
de piatră și le voi da o inimă de carne, 20 ca să urmeze
poruncile Mele, să păzească și să împlinească legile Mele, și ei vor fi poporul
Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor. 21 Dar acelora a căror inimă simte plăcere față de idolii și urâciunile lor, le voi
întoarce faptele asupra capului lor”, zice Domnul Dumnezeu. 22 După aceea, heruvimii și-au întins
aripile, însoțiți de roți, și slava Dumnezeului lui Israel era sus, deasupra lor. 23 Slava
Domnului s-a înălțat din mijlocul cetății și s-a așezat pe muntele
de la răsăritul
cetății. 24 Pe mine însă m-a răpit
Duhul și m-a dus iarăși în vedenie, prin Duhul lui Dumnezeu, în Haldeea, la prinșii de război. Și astfel vedenia pe care o avusesem a pierit de la mine. 25 Apoi am spus prinșilor de război toate lucrurile pe care mi le descoperise Domnul.
