Plângeri asupra domnitorilor lui Israel
1 „Tu însă fă o plângere asupra domnului lui Israel 2 și zi: ‘Ce era mamă-ta? O leoaică. Stătea culcată cu leii și își creștea puii în mijlocul puilor de lei. 3 A crescut pe unul din puii ei, care s-a făcut un leuț învățat să sfâșie prada și a mâncat oameni. 4 Neamurile au făcut o prinsoare împotriva lui și a fost prins în groapa lor; i-au pus un belciug în nări și l-au dus în țara Egiptului . 5 Leoaica, dacă a văzut că degeaba îl aștepta și că s-a înșelat în nădejdea ei, a luat un alt pui și l-a făcut leuț. 6 El a umblat cu leii, s-a făcut leuț , a învățat să sfâșie prada și a mâncat oameni. 7 A năvălit în palatele lor și le-a nimicit cetățile; așa că țara, cu tot ce se află în ea, s-a îngrozit de mugetul răcnetelor lui. 8 Dar împotriva lui s-au înșiruit neamurile din toate ținuturile de primprejur. I-au întins lațuri și a fost prins în groapa lor. 9 I-au pus un belciug în nări, l-au pus într-o cușcă și l-au dus la împăratul Babilonului, apoi l-au dus într-o cetățuie, ca să nu i se mai audă glasul pe munții lui Israel. 10 Mamă-ta, ca și tine , era ca o vie sădită lângă ape. Era roditoare și încărcată de mlădițe din pricina belșugului apelor. 11 Ramurile ei erau așa de tari, că se puteau face toiege de cârmuitori din ele; prin înălțimea ei întrecea ramurile stufoase și atrăgea privirile cu înălțimea ei și prin mulțimea mlădițelor ei. 12 Dar a fost smulsă cu mânie și aruncată la pământ; vântul de răsărit i-a uscat rodul; mlădițele ei cele puternice au fost rupte, s-au uscat și le-a mâncat focul. 13 Și acum este sădită în pustie, într-un pământ uscat și fără apă. 14 Din mlădițele ei a ieșit foc și i-a mâncat rodul; așa că nu mai are ramuri tari, bune pentru un toiag de cârmuitor.’ Aceasta-i o cântare de jale și va sluji drept cântare de jale .”