1 Și noi dar, fiindcă suntem înconjurați cu un nor așa de mare de martori, să
dăm la o parte orice piedică și păcatul care ne înfășoară așa de lesne și să
alergăm cu stăruință
în alergarea care ne stă înainte. 2 Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus, care
, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea și șade
la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. 3 Uitați-vă dar
cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoșilor o împotrivire așa de mare față de Sine, pentru ca
nu cumva să vă pierdeți inima și să cădeți de oboseală în sufletele voastre. 4 Voi nu v-ați împotrivit încă
până la sânge în lupta împotriva păcatului. 5 Și ați uitat sfatul pe care vi-l dă ca unor fii: „Fiule, nu
disprețui pedeapsa Domnului și nu-ți pierde inima când ești mustrat de El. 6 Căci Domnul pedepsește pe
cine-l iubește și bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primește.” 7 Suferiți
pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca și cu niște fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepsește tatăl? 8 Dar, dacă sunteți scutiți de pedeapsă, de care
toți au parte, sunteți niște feciori din curvie, iar nu fii. 9 Și apoi, dacă părinții noștri trupești ne-au pedepsit și tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atât mai mult să ne supunem Tatălui
duhurilor și să trăim? 10 Căci ei, în adevăr, ne pedepseau pentru puține zile, cum credeau ei că e bine, dar Dumnezeu ne pedepsește pentru binele nostru, ca
să ne facă părtași sfințeniei Lui. 11 Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată, pare o pricină de întristare, și nu de bucurie, dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin școala ei roada
dătătoare de pace a neprihănirii. 12 Întăriți-vă
dar mâinile obosite și genunchii slăbănogiți; 13 croiți
cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce șchiopătează să nu se abată din cale, ci
mai degrabă să fie vindecat. 14 Urmăriți
pacea cu toți și sfințirea, fără
care nimeni nu va vedea pe Domnul. 15 Luați seama
bine ca
nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca
nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare și mulți să fie întinați de ea. 16 Vegheați să
nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care
pentru o mâncare și-a vândut dreptul de întâi născut. 17 Știți că mai pe urmă, când a vrut
să capete binecuvântarea, n-a
fost primit, pentru că, măcar că o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe. 18 Voi nu v-ați apropiat de un munte
care se putea atinge și care era cuprins de foc, nici de negură, nici de întuneric, nici de furtună, 19 nici de sunetul de trâmbiță, nici de glasul care vorbea în așa fel că cei ce l-au auzit au cerut
să nu li se mai vorbească 20 (pentru că nu puteau suferi porunca aceasta: „Chiar
un dobitoc, dacă se va atinge de munte, să fie ucis cu pietre sau străpuns cu săgeata.” 21 Și
priveliștea aceea era așa de înfricoșătoare încât Moise a zis: „Sunt îngrozit și tremur!”). 22 Ci v-ați apropiat de
muntele Sionului, de
cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de
zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor, 23 de Biserica celor întâi născuți
, care
sunt scriși în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul
tuturor, de duhurile celor neprihăniți, făcuți
desăvârșiți, 24 de Isus, Mijlocitorul
legământului celui nou, și de sângele
stropirii, care vorbește mai bine decât
sângele lui Abel. 25 Luați seama ca nu cumva să nu voiți să ascultați pe Cel ce vă vorbește! Căci dacă
n-au scăpat cei ce n-au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbește din ceruri, 26 al
cărui glas a clătinat atunci pământul și care acum a făcut făgăduința aceasta: „Voi mai clătina încă o dată
nu numai pământul, ci și cerul.” 27 Cuvintele acestea, „încă o dată”, arată că schimbarea
lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute, este făcută tocmai ca să rămână lucrurile care nu se clatină. 28 Fiindcă am primit dar o împărăție care nu se poate clătina, să ne arătăm mulțumitori și să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie și cu frică, 29 fiindcă Dumnezeul
nostru este „un foc mistuitor”.
