1 „Vai”, zice Domnul, „de copiii răzvrătiți, care
iau hotărâri fără Mine, fac legăminte care nu vin din Duhul Meu și
îngrămădesc astfel păcat peste păcat! 2 Ei
se coboară în Egipt, fără
să Mă întrebe, ca să fugă sub ocrotirea lui Faraon și să caute un adăpost sub umbra egiptenilor! 3 Dar
ocrotirea lui Faraon vă va da de rușine și adăpostul sub umbra Egiptului vă va da de ocară. 4 Căci voievozii lui au și ajuns la Țoan
și trimișii lui au și atins Hanesul. 5 Dar toți
vor rămâne de rușine din pricina unui popor care nu le va fi de folos, nici nu-i va ajuta, nici nu le va folosi, ci va fi spre rușinea și ocara lor.” 6 Prorocie asupra unor dobitoace
de la miazăzi: Printr-un ținut strâmtorat și necăjit, de unde vin leoaica și leul, năpârca
și șarpele zburător, își duc ei bogățiile în spinarea măgarilor și vistieriile pe cocoașa cămilelor către un popor care nu le va fi de folos. 7 Căci
ajutorul Egiptului nu este decât deșertăciune și nimic, de aceea eu numesc lucrul acesta zarvă
fără nicio ispravă. 8 „Du-te acum”, zice Domnul, „de scrie
aceste lucruri înaintea lor pe o tăbliță și sapă-le într-o carte, ca să rămână până în ziua de apoi, ca mărturie pe vecie și în veci de veci. 9 Scrie că poporul acesta
este un popor răzvrătit, niște copii mincinoși, niște copii care nu vor să asculte Legea Domnului, 10 care
zic văzătorilor: ‘Să nu vedeți!’ și prorocilor: ‘Să nu prorociți adevăruri, ci spuneți-ne
lucruri măgulitoare, prorociți-ne lucruri închipuite! 11 Abateți-vă din drum, dați-vă în lături de pe cărare, lăsați-ne în pace cu Sfântul lui Israel!’” 12 De aceea așa vorbește Sfântul lui Israel: „Fiindcă lepădați cuvântul acesta și vă încredeți în silnicie și vicleșuguri și vă sprijiniți pe ele, 13 de aceea nelegiuirea aceasta va fi pentru voi ca
spărtura unui zid înalt, care, spărgându-se, amenință să cadă și a cărui prăbușire vine
deodată, într-o clipă: 14 îl sfărâmă cum se sfărâmă un vas de pământ, care se
sfărâmă fără nicio milă și din ale cărui sfărâmături nu mai rămâne niciun ciob măcar, cu care să iei foc din vatră sau să scoți apă din fântână.” 15 Căci așa vorbește Domnul Dumnezeu, Sfântul lui Israel: „În liniște
și odihnă va fi mântuirea voastră, în seninătate și încredere va fi tăria voastră.” Dar
n-ați voit! 16 Ci ați zis: „Nu! Ci vom fugi pe cai!” – De aceea veți și fugi! – „Vom călări pe cai iuți!” – De aceea cei ce vă vor urmări vor fi și mai iuți! 17 O
mie vor fugi la amenințarea unuia singur și, când vă vor amenința cinci, toți veți fugi, până veți rămâne ca un stâlp pe vârful unui munte și ca un steag pe creștetul unui deal. 18 Totuși Domnul așteaptă să Se milostivească de voi și Se va scula să vă dea îndurare, căci Domnul este un Dumnezeu drept. Ferice
de toți cei ce nădăjduiesc în El! 19 Da, popor al Sionului, locuitor al
Ierusalimului, nu vei mai plânge! El Se va îndura de tine când vei striga; cum va auzi, te va asculta. 20 Domnul vă va da pâine
în necaz și apă în strâmtorare. Învățătorii
tăi nu se vor mai ascunde, ci ochii tăi vor vedea pe învățătorii tăi. 21 Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: „Iată drumul, mergeți pe el!”, când veți voi să vă mai abateți
la dreapta sau la stânga. 22 Veți
socoti ca spurcate argintul care vă acoperă idolii și aurul cu care sunt poleite chipurile turnate. Ca pe o necurăție le vei arunca și le vei zice
: „Afară cu voi de aici!” 23 Atunci
El va da ploaie peste sămânța pe care o vei pune în pământ și pâinea pe care o va da pământul va fi gustoasă și hrănitoare; în același timp, turmele tale vor paște în pășuni întinse. 24 Boii și măgarii care ară pământul vor mânca un nutreț sărat, vânturat cu lopata și cu ciurul. 25 Pe
orice munte înalt și pe orice deal înalt vor izvorî râuri, curgeri de apă, în ziua marelui măcel, când turnurile vor cădea. 26 Și lumina
lunii va fi ca lumina soarelui, iar lumina soarelui va fi de șapte ori mai mare (ca lumina a șapte zile), când va lega Domnul vânătăile poporului Său și va tămădui rana loviturilor lui. 27 Iată, Numele Domnului vine din depărtare! Mânia Lui este aprinsă și un pârjol puternic; buzele Lui sunt pline de urgie și limba Lui este ca un foc mistuitor; 28 suflarea
Lui este ca un șuvoi ieșit din albie, care ajunge
până la gât, ca să ciuruiască neamurile cu ciurul nimicirii și să pună o zăbală
înșelătoare în fălcile popoarelor. 29 Voi însă veți cânta ca în noaptea când se prăznuiește
sărbătoarea, veți fi cu inima veselă ca cel ce merge în sunetul flautului, ca să se ducă la muntele
Domnului, spre Stânca lui Israel. 30 Și
Domnul va face să răsune glasul Lui măreț, Își va arăta brațul gata să lovească, în mânia Lui aprinsă, în mijlocul flăcării unui foc mistuitor, în mijlocul înecului, al furtunii și al pietrelor
de grindină. 31 Atunci, asirianul va tremura de
glasul Domnului, care
îl va lovi cu nuiaua Sa. 32 La fiecare lovitură de nuia hotărâtă pe care i-o va da Domnul, se vor auzi timpanele și harpele. Domnul va lupta împotriva lui cu mâna
ridicată. 33 Căci de multă vreme este pregătit un rug
, gătit și pentru împărat: adânc și lat este făcut, cu foc și lemne din belșug. Suflarea Domnului îl aprinde ca un șuvoi de pucioasă.
