Ieremia 14

1 Cuvântul Domnului spus lui Ieremia cu prilejul secetei: 2 „Iuda jelește, cetățile lui sunt pustiite, triste, posomorâte și strigătele Ierusalimului se înalță. 3 Cei mari trimit pe cei mici să aducă apă, dar cei mici, când se duc la fântâni, nu găsesc apă și se întorc cu vasele goale: rușinați și roșiți, își acoperă capul. 4 Pământul crapă, pentru că nu cade ploaie în țară, și plugarii, înșelați în nădejdea lor, își acoperă capul. 5 Chiar și cerboaica de pe câmp naște și își părăsește puii, pentru că nu găsește verdeață. 6 Măgarii sălbatici stau pe locuri înalte și pleșuve, trăgând aer ca niște șerpi; li se topesc ochii, pentru că nu este iarbă.” 7 Dacă nelegiuirile noastre mărturisesc împotriva noastră, lucrează pentru Numele Tău, Doamne! Căci abaterile noastre sunt multe, am păcătuit împotriva Ta. 8 Tu, care ești nădejdea lui Israel, Mântuitorul lui la vreme de nevoie, pentru ce să fii ca un străin în țară, ca un călător care intră doar să petreacă noaptea în ea? 9 De ce să fii ca un om încremenit, ca un viteaz care nu ne poate ajuta? Și totuși Tu ești în mijlocul nostru, Doamne, și Numele Tău este chemat peste noi. De aceea nu ne părăsi! 10 Iată ce spune Domnul despre poporul acesta: „Le place să alerge încoace și încolo. Nu-și cruță picioarele, de aceea Domnul n-are plăcere de ei; acum Își aduce aminte de nelegiuirile lor și le pedepsește păcatele!” 11 Și Domnul mi-a zis: „Nu mijloci pentru poporul acesta! 12 Căci, chiar dacă vor posti, tot nu le voi asculta rugăciunile și chiar dacă vor aduce arderi-de-tot și jertfe de mâncare, nu le voi primi, ci vreau să-i nimicesc cu sabia, cu foametea și cu ciuma.” 13 Eu am răspuns: „Ah, Doamne Dumnezeule! Iată că prorocii lor le zic: ‘Nu veți vedea sabie și nu veți avea foamete, ci Domnul vă va da în locul acesta o pace trainică.’” 14 Dar Domnul mi-a răspuns: „Prorocii lor prorocesc minciuni în Numele Meu; Eu nu i-am trimis, nu le-am dat poruncă și nu le-am vorbit, ci ei vă prorocesc niște vedenii mincinoase, prorociri deșarte, înșelătorii și închipuiri scoase din inima lor. 15 De aceea așa vorbește Domnul despre prorocii care, măcar că nu i-am trimis Eu, prorocesc totuși în Numele Meu și zic: ‘Nu va fi nici sabie, nici foamete în țara aceasta’: ‘Prorocii aceștia vor pieri uciși de sabie și de foamete! 16 Iar aceia cărora le prorocesc ei vor fi întinși pe ulițele Ierusalimului de foamete și sabie; nu va avea cine să-i îngroape , nici pe ei, nici pe nevestele lor, nici pe fiii lor, nici pe fiicele lor; voi turna astfel răutatea lor asupra lor.’ 17 Spune-le lucrul acesta: ‘Îmi varsă lacrimi ochii zi și noapte și nu se opresc. Căci fecioara , fiica poporului meu, este greu lovită cu o rană foarte usturătoare. 18 Dacă ies la câmp , dau peste oameni străpunși de sabie. Dacă intru în cetate, dau peste niște ființe sleite de foamete; chiar și prorocul și preotul cutreieră țara, fără să știe unde merg.’” 19 Ai lepădat Tu de tot pe Iuda și a urât sufletul Tău atât de mult Sionul? Pentru ce ne lovești așa, că nu mai este nicio vindecare pentru noi? Trăgeam nădejde de pace, și nu vine nimic bun; așteptam o vreme de vindecare, și nu-i decât groază! 20 Doamne, ne recunoaștem răutatea noastră și nelegiuirea părinților noștri, căci am păcătuit împotriva Ta. 21 Pentru Numele Tău, nu nesocoti, nu necinsti scaunul de domnie al slavei Tale! Nu uita , nu rupe legământul Tău cu noi! 22 Este oare printre idolii neamurilor vreunul care să aducă ploaie? Sau poate cerul să dea ploaie? Nu dai Tu ploaie, Doamne, Dumnezeul nostru? Noi nădăjduim în Tine, căci Tu ai făcut toate aceste lucruri!