1 Păcatul lui Iuda este scris cu un priboi
de fier, cu un vârf de diamant; este săpat
pe tabla inimii lor și pe coarnele altarelor lor. 2 Cum se gândesc la copiii lor, așa se gândesc la altarele lor și la idolii și astarteele
lor, lângă copacii verzi, pe dealurile înalte. 3 Eu dau la pradă
muntele Meu și ogoarele lui, avuțiile tale, toate vistieriile și înălțimile tale, din pricina păcatelor tale, pe tot ținutul tău! 4 Din vina ta vei pierde moștenirea pe care ți-o dădusem; te voi face să slujești vrăjmașului tău într-o țară
pe care n-o cunoști, căci ai aprins focul
mâniei Mele, care va arde totdeauna.” 5 Așa vorbește Domnul: „Blestemat
să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor
și își abate inima de la Domnul! 6 Căci este ca un nenorocit
în pustie și nu
vede venind fericirea; locuiește în locurile arse ale pustiei, într-un pământ
sărat și fără locuitori. 7 Binecuvântat
să fie omul care se încrede în Domnul și a cărui nădejde este Domnul! 8 Căci el este ca un pom
sădit lângă ape, care-și întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură, când vine, și frunzișul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme și nu încetează să aducă rod. 9 Inima este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea. Cine poate s-o cunoască? 10 Eu, Domnul, cercetez
inima și cerc rărunchii, ca să
răsplătesc fiecăruia după purtarea lui, după rodul faptelor lui. 11 Ca o potârniche care clocește niște ouă pe care nu le-a ouat ea, așa este cel ce agonisește bogății pe nedrept; trebuie să le părăsească
în mijlocul zilelor sale, și la urmă nu este decât un
nebun.” 12 Scaun de domnie plin de slavă, înălțat de la început, loc al Sfântului nostru Locaș, 13 Doamne, nădejdea
lui Israel! Toți cei ce
Te părăsesc vor fi acoperiți de rușine. „Cei ce se abat de la Mine vor fi scriși
pe pământ, căci părăsesc pe Domnul, izvorul
de apă vie.” 14 Vindecă-mă Tu, Doamne, și voi fi vindecat; mântuiește-mă Tu și voi fi mântuit, căci Tu
ești slava mea! 15 Iată, ei îmi zic: „Unde
este Cuvântul Domnului? Să se împlinească dar!” 16 Și eu, ca să Te ascult, n-am
vrut să nu fiu păstor, nici n-am dorit ziua nenorocirii, știi, și ce a ieșit din buzele mele este descoperit înaintea Ta. 17 De aceea, nu fi o pricină de groază pentru mine, căci Tu ești scăparea
mea în ziua nenorocirii! 18 Prigonitorii mei să fie acoperiți de rușine
, dar să nu fiu rușinat
eu; să tremure ei, dar să nu tremur eu! Adu peste ei ziua nenorocirii, lovește-i
cu o îndoită urgie!
Sfințirea Sabatului
19 Așa mi-a vorbit Domnul: „Du-te și stai la poarta copiilor poporului, pe care intră și ies împărații lui Iuda, și la toate porțile Ierusalimului 20 și spune-le: ‘Ascultați
Cuvântul Domnului, împărați ai lui Iuda, tot Iuda și toți locuitorii Ierusalimului care intrați pe aceste porți! 21 Așa vorbește Domnul: «Luați seama
, în sufletele voastre, să nu purtați nicio povară în ziua Sabatului și să n-o aduceți înăuntru pe porțile Ierusalimului. 22 Să nu scoateți din casele voastre nicio povară în ziua Sabatului și să nu faceți nicio lucrare, ci sfințiți ziua Sabatului, cum am poruncit
părinților voștri.»’” 23 Dar
ei n-au ascultat și n-au luat aminte, ci și-au înțepenit gâtul, ca să n-asculte și să nu ia învățătură. 24 „Dacă Mă veți asculta în adevăr”, zice Domnul, „și nu veți aduce nicio sarcină înăuntru, pe porțile acestei cetăți, în ziua Sabatului, ci veți sfinți ziua Sabatului și nu veți face nicio lucrare în ziua aceasta, 25 atunci pe porțile acestei cetăți vor
intra împărați și voievozi care vor ședea pe scaunul de domnie al lui David; ei vor veni în care și călare pe cai, ei și voievozii lor, oamenii lui Iuda și locuitorii Ierusalimului, și cetatea aceasta va fi locuită în veci. 26 Vor veni din cetățile lui Iuda și din împrejurimile
Ierusalimului, din țara lui Beniamin, din vale, de pe munte și de la miazăzi
, ca să aducă arderi-de-tot și jertfe
, să aducă daruri de mâncare și tămâie și să aducă jertfe de mulțumire
în Casa Domnului. 27 Dar, dacă nu veți asculta când vă poruncesc să sfințiți ziua Sabatului, să nu duceți nicio povară și să n-o aduceți înăuntru pe porțile Ierusalimului, în ziua Sabatului, atunci voi aprinde
un foc la porțile cetății, care
va arde casele cele mari ale Ierusalimului și nu se va stinge.”