1 „În vremea
aceea”, zice Domnul, „Eu voi fi
Dumnezeul tuturor semințiilor lui Israel, și ei vor fi poporul meu.” 2 Așa vorbește Domnul: „Poporul celor ce-au scăpat de sabie a căpătat trecere în pustie: Israel merge
spre locul lui de odihnă.” 3 Domnul mi Se arată de departe: „Te iubesc
cu o iubire
veșnică, de aceea îți păstrez
bunătatea Mea! 4 Te voi așeza
din nou, și vei fi așezată din nou, fecioara lui Israel! Te vei împodobi iarăși cu timpanele
tale și vei ieși în mijlocul jocurilor voioase. 5 Vei sădi
iarăși vii pe înălțimile Samariei; cei ce le vor sădi le vor culege și roadele. 6 Căci vine ziua când străjerii vor striga pe muntele lui Efraim: ‘Sculați-vă
să ne suim în Sion, la Domnul Dumnezeul nostru!’” 7 Căci așa vorbește Domnul: „Strigați
de bucurie asupra lui Iacov, chiuiți de veselie în fruntea neamurilor! Înălțați-vă glasurile, cântați laude și ziceți: ‘Doamne, izbăvește pe poporul Tău, pe rămășița lui Israel!’ 8 Iată, îi aduc înapoi din țara
de la miazănoapte, îi adun
de la marginile pământului: între ei este și orbul și șchiopul, femeia însărcinată și cea în durerile nașterii; o mare mulțime se întoarce înapoi aici! 9 Plângând vin
și îi duc în mijlocul rugăciunilor lor; îi duc la
râuri de apă, pe un drum neted pe care nu se poticnesc. Căci Eu sunt Tatăl lui Israel, și Efraim este întâiul Meu născut
. 10 Ascultați Cuvântul Domnului, neamuri, și vestiți-l în ostroave depărtate! Spuneți: ‘Cel ce a risipit pe Israel îl va aduna
și-l va păzi cum își păzește păstorul turma.’ 11 Căci Domnul
răscumpără pe Iacov și-l izbăvește din
mâna unuia mai tare decât el. 12 Ei vor veni și vor chiui de bucurie pe înălțimile
Sionului; vor alerga la bunătățile
Domnului, la grâu, la must, la untdelemn, la oi și boi; sufletul le va fi ca o grădină bine
udată și nu vor mai
tânji. 13 Atunci, fetele se vor veseli la joc, tinerii și bătrânii se vor bucura și ei; le voi preface jalea în veselie și-i voi mângâia, le voi da bucurie după necazurile lor. 14 Voi sătura de grăsime sufletul preoților și poporul Meu se va sătura de bunătățile Mele”, zice Domnul. 15 Așa vorbește Domnul: „Un țipăt
se aude la Rama
, plângeri și lacrimi amare: Rahela își plânge copiii și nu vrea să se mângâie pentru copiii ei, căci nu mai
sunt!” 16 Așa vorbește Domnul: „Oprește-ți plânsul, oprește-ți lacrimile din ochi, căci truda îți va fi răsplătită”, zice Domnul; „ei se vor întoarce
iarăși din țara vrăjmașului. 17 Este nădejde pentru urmașii tăi”, zice Domnul; „copiii tăi se vor întoarce în ținutul lor! 18 Aud pe Efraim bocindu-se: ‘M-ai pedepsit și am fost pedepsit ca un junc nedeprins la jug; întoarce-mă
Tu, și mă voi întoarce, căci Tu ești Domnul Dumnezeul meu! 19 După ce m-am întors
, m-am căit și, după ce mi-am recunoscut greșelile, mă bat pe pulpă; sunt rușinat și roșu de rușine, căci port ocara tinereții mele.’ 20 Îmi este Efraim un fiu scump, un copil iubit de Mine? Căci, când vorbesc de el, Îmi aduc aminte cu gingășie de el, de aceea Îmi arde
inima în Mine pentru el și voi avea milă
negreșit de el”, zice Domnul. 21 „Ridică semne pe drum, pune stâlpi, ia
seama la cale, la drumul pe care l-ai urmat… Întoarce-te, fecioara lui Israel, întoarce-te în cetățile acestea care sunt ale tale! 22 Până când
vei fi pribeagă, fiică rătăcită
? Căci Domnul face un lucru nou pe pământ: femeia va peți pe bărbat.”
Israel și Iuda vor propăși împreună
23 Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată ce se va zice iarăși în țara lui Iuda și în cetățile sale, când voi aduce înapoi pe prinșii lor de război: ‘Domnul
să te binecuvânteze, locaș al neprihănirii, munte
sfânt!’ 24 Iuda va locui acolo fără teamă în toate
cetățile lui, plugarii și cei ce umblă cu turmele la pășune. 25 Căci voi răcori sufletul însetat și voi sătura orice suflet lihnit de foame.” 26 (La aceste lucruri m-am trezit și am privit, și somnul îmi fusese dulce.) 27 „Iată vin zile”, zice Domnul, „când voi însămânța
casa lui Israel și casa lui Iuda cu o sămânță de oameni și o sămânță de dobitoace. 28 Și cum am vegheat
asupra lor ca să-i smulg
, să-i tai, să-i dărâm, să-i nimicesc și să le fac rău, tot așa voi veghea asupra lor ca să-i zidesc și să-i
sădesc”, zice Domnul. 29 „În zilele
acelea, nu se va mai zice: ‘Părinții au mâncat aguridă, și copiilor li s-au strepezit dinții’, 30 ci fiecare
va muri pentru nelegiuirea lui; oricărui om care va mânca aguridă i se vor strepezi dinții!
Legământul cel nou
31 Iată
, vin zile”, zice Domnul, „când voi face cu casa lui Israel și cu casa lui Iuda un legământ nou. 32 Nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinții lor în ziua
când i-am apucat de mână să-i scot din țara Egiptului, legământ pe care l-au călcat, măcar că aveam drepturi de soț asupra lor”, zice Domnul. 33 „Ci iată legământul
pe care-l voi face cu casa lui Israel după zilele acelea”, zice Domnul: „Voi
pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor, și Eu voi fi Dumnezeul
lor, iar ei vor fi poporul Meu. 34 Niciunul nu va mai învăța pe aproapele sau pe fratele său, zicând: ‘Cunoaște pe Domnul!’ Ci toți
Mă vor cunoaște, de la cel mai mic până la cel mai mare”, zice Domnul, „căci le voi ierta
nelegiuirea și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor.”
Primirea lui Israel tot atât de sigură ca legile firii
35 Așa vorbește Domnul, care a făcut soarele
să lumineze ziua, care a rânduit luna și stelele să lumineze noaptea, care întărâtă
marea și face valurile ei să urle, El, al cărui Nume este Domnul
oștirilor: 36 „Dacă vor înceta aceste legi
dinaintea Mea”, zice Domnul, „și neamul lui Israel va înceta pe vecie să mai fie un neam înaintea Mea!” 37 Așa vorbește Domnul: „Dacă cerurile sus
pot fi măsurate și dacă temeliile pământului jos pot fi cercetate, atunci voi lepăda și Eu pe tot neamul lui Israel, pentru tot ce a făcut”, zice Domnul. 38 „Iată, vin zile”, zice Domnul, „când cetatea va fi zidită iarăși în cinstea Domnului, de la turnul lui Hananeel
până la Poarta Unghiului. 39 Frânghia
de măsurat va trece încă pe dinaintea ei până la dealul Gareb și de acolo va face un ocol înspre Goat. 40 Toată valea unde se aruncă trupurile moarte și cenușa și toate ogoarele până la pârâul Chedron, până la unghiul porții
cailor, la răsărit, vor fi închinate
Domnului și nu vor mai fi niciodată nici surpate, nici nimicite.”