1 „Israele, de te vei întoarce, dacă te vei întoarce la Mine”, zice Domnul, „dacă vei scoate urâciunile tale dinaintea Mea, nu vei mai rătăci. 2 Dacă vei jura: ‘Viu este Domnul!’ cu adevăr , cu neprihănire și cu dreptate, atunci neamurile vor fi binecuvântate în El și se vor făli cu El.” 3 Căci așa vorbește Domnul către oamenii din Iuda și din Ierusalim: „Desțeleniți-vă un ogor nou și nu semănați între spini! 4 Tăiați-vă împrejur pentru Domnul, tăiați-vă împrejur inimile, oamenii lui Iuda și locuitori ai Ierusalimului, ca nu cumva să izbucnească mânia Mea ca un foc și să se aprindă fără să se poată stinge din pricina răutății faptelor voastre!”
O năvălire străină
5 Dați de știre în Iuda, vestiți la Ierusalim și spuneți: „Sunați din trâmbiță în țară! Strigați în gura mare și ziceți: ‘Strângeți-vă și haidem în cetățile întărite!’ 6 Înălțați un steag spre Sion, fugiți și nu vă opriți! Căci de la miazănoapte aduc nenorocirea și un mare prăpăd.” 7 Leul se aruncă din tufarul său, nimicitorul neamurilor a pornit, și-a părăsit locul, ca să-ți pustiască țara, să-ți dărâme cetățile și nimeni să nu mai locuiască în ele. 8 De aceea, acoperiți-vă cu saci, plângeți și gemeți, căci mânia aprinsă a Domnului nu se abate de la noi. 9 „În ziua aceea”, zice Domnul, „împăratul și căpeteniile își vor pierde inima, preoții vor rămâne încremeniți și prorocii, uimiți.” 10 Eu am zis: „Ah, Doamne Dumnezeule! Ai înșelat în adevăr pe poporul acesta și Ierusalimul când ai zis: ‘Veți avea pace!’ Și totuși sabia le amenință viața.” 11 În vremea aceea, se va zice poporului acestuia și Ierusalimului: „Un vânt arzător suflă din locurile înalte ale pustiei pe drumul fiicei poporului Meu, nu ca să vânture, nici ca să curățească grâul. 12 Ci un vânt năprasnic vine de acolo până la Mine! Acum le voi rosti hotărârea!” 13 „Iată, nimicitorul înaintează ca norii; carele lui sunt ca un vârtej, caii lui sunt mai ușori decât vulturii. Vai de noi, căci suntem prăpădiți!” 14 Curățește-ți inima de rău, Ierusalime, ca să fii mântuit! Până când vei păstra gânduri nelegiuite în inima ta? 15 Căci un glas care pornește de la Dan și vestește nenorocirea o vestește de la muntele lui Efraim. 16 „Spuneți lucrul acesta neamurilor, faceți-l cunoscut Ierusalimului. Vin niște împresurători dintr-o țară depărtată și strigă împotriva cetăților lui Iuda. 17 Ca cei ce păzesc un ogor , ei înconjoară Ierusalimul, căci s-a răzvrătit împotriva Mea”, zice Domnul. 18 „Acesta este rodul căilor și faptelor tale , este vina răutății tale, dacă este așa de amar și te pătrunde până la inimă.” 19 Măruntaiele mele! Măruntaiele mele! Cum mă doare înăuntrul inimii mele! Îmi bate inima, nu pot să tac! Căci auzi, suflete, sunetul trâmbiței și strigătul de război. 20 Se vestește dărâmare peste dărâmare, căci toată țara este pustiită; colibele îmi sunt pustiite deodată și corturile, într-o clipă! 21 Până când voi vedea steagul fâlfăind și voi auzi sunetul trâmbiței? 22 „Căci poporul Meu este nebun, nu Mă cunoaște; sunt niște copii fără minte și lipsiți de pricepere; sunt meșteri să facă răul, dar nu știu să facă binele.” 23 Mă uit la pământ , și iată că este pustiu și gol; mă uit la ceruri, și lumina lor a pierit! 24 Mă uit la munți, și iată că sunt zguduiți și toate dealurile se clatină! 25 Mă uit, și iată că nu este niciun om și toate păsările cerurilor au fugit! 26 Mă uit, și, iată, Carmelul este un pustiu și toate cetățile sale sunt nimicite înaintea Domnului și înaintea mâniei Lui aprinse! 27 Căci așa vorbește Domnul: „Toată țara va fi pustiită, dar nu o voi nimici de tot. 28 Din pricina aceasta, țara este în jale și cerurile sus sunt întunecate, căci Eu am zis, am hotărât lucrul acesta, și nu-Mi pare rău de el, nu Mă voi întoarce. 29 La vuietul călăreților și arcașilor, toate cetățile fug; se ascund în păduri și se suie pe stânci; toate cetățile sunt părăsite, nu mai au locuitori. 30 Și tu, pustiito, ce vei face? Te vei îmbrăca în cârmâz, te vei împodobi cu podoabe de aur, îți vei sulemeni ochii, dar degeaba te vei înfrumuseța: ibovnicii tăi te disprețuiesc și vor să-ți ia viața. 31 Căci Eu aud niște țipete ca ale unei femei în chinurile nașterii, țipete de durere ca la cea dintâi facere. Este glasul fiicei Sionului, care suspină și întinde mâinile zicând: ‘Nenorocita de mine! Mor din pricina ucigașilor!’