A doua cuvântare a lui Elifaz
1 Elifaz din Teman a luat cuvântul și a zis:
2 „Se cade să dea înțeleptul ca răspuns înțelepciune deșartă?
Sau să-și umfle pieptul cu vânt de răsărit?
3 Să se apere prin cuvinte care n-ajută la nimic
și prin cuvântări care nu slujesc la nimic?
4 Tu nimicești chiar și frica de Dumnezeu,
nimicești orice simțire de evlavie față de Dumnezeu.
5 Nelegiuirea ta îți cârmuiește gura
și împrumuți vorbirea oamenilor vicleni.
6 Nu eu, ci gura ta te osândește,
buzele tale mărturisesc împotriva ta.
7 Tu ești omul care s-a născut întâi?
Te-ai născut tu înaintea dealurilor?
8 Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu
și ai sorbit din ele înțelepciune pentru tine?
9 Ce știi tu și să nu știm și noi?
Ce cunoștință ai tu pe care să n-o avem și noi?
10 Între noi sunt peri albi, bătrâni,
oameni mai înziliți decât tatăl tău.
11 Puțin lucru sunt mângâierile lui Dumnezeu pentru tine
și cuvintele care-ți vorbesc atât de blând…?
12 Încotro te trage inima
și ce înseamnă această privire țintă a ochilor tăi?
13 Ce, împotriva lui Dumnezeu îți îndrepți tu mânia
și-ți ies din gură cuvinte ca acestea?
14 Ce este omul, ca să fie curat?
Și poate cel născut din femeie să fie fără prihană?
15 Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în sfinții Săi,
dacă nici cerurile nu sunt curate înaintea Lui,
16 cu cât mai puțin ființa urâcioasă și stricată – omul,
care bea nelegiuirea ca apa!
17 Vreau să te învăț, ascultă-mă!
Voi istorisi ce am văzut,
18 ce au arătat înțelepții,
ce au descoperit ei, auzind de la părinții lor,
19 cărora singuri li se dăduse țara
și printre care niciun străin nu venise încă.
20 Omul cel rău își duce în neliniște toate zilele vieții,
toți anii de care are parte cel nelegiuit.
21 Țipete de spaimă răsună la urechile lui:
În mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.
22 El nu trage nădejde să scape de întuneric,
vede sabia care-l amenință;
23 aleargă încoace și încolo să caute pâine,
știe că-l așteaptă ziua întunericului .
24 Necazul și neliniștea îl înspăimântă
și se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă.
25 Căci a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu,
s-a împotrivit Celui Atotputernic
26 și a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui
cu partea cea mai tare a scuturilor lui.
27 Avea fața acoperită cu grăsime,
coapsele încărcate cu osânză
28 și locuia în cetăți nimicite,
în case părăsite,
sortite să fie dărâmate.
29 Nu se va mai îmbogăți,
averea nu-i va crește
și avuția nu se va mai întinde pe pământ.
30 Nu va putea ieși din întuneric,
flacăra îi va arde mlădițele,
și Dumnezeu îl va pierde cu suflarea gurii Lui.
31 Dacă se încrede în rău, se înșală,
căci răul îi va fi răsplata.
32 Ea va veni înainte de capătul zilelor lui,
și ramura lui nu va mai înverzi.
33 Va fi ca o viță despuiată de roadele ei încă verzi,
ca un măslin ale cărui flori au căzut.
34 Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă
și cortul omului stricat îl va mânca focul.
35 El zămislește răul și naște răul;
în sânul lui coace roade care-l înșală.”