A doua cuvântare a lui Țofar
1 Țofar din Naama a luat cuvântul și a zis:
2 „Gândurile mele mă silesc să răspund,
și frământarea mea nu-mi dă pace.
3 Am auzit mustrări care mă umplu de rușine,
și, din adâncul minții mele, duhul mă face să răspund.
4 Nu știi tu
că de mult de tot,
de când a fost așezat omul pe pământ,
5 biruința celor răi a fost scurtă
și bucuria nelegiuitului, numai de o clipă?
6 Chiar dacă s-ar înălța
până la ceruri
și capul i-ar ajunge până la nori,
7 va pieri pentru totdeauna, ca
murdăria lui,
și cei ce-l vedeau vor zice: ‘Unde este?’
8 Va zbura ca
un vis și nu-l vor mai găsi;
va pieri ca o vedenie de noapte.
9 Ochiul
care-l privea nu-l va mai privi,
locul în care locuia nu-l va mai zări.
10 Peste fiii lui vor năvăli cei săraci,
și mâinile lui
vor da înapoi ce a răpit cu sila.
11 Oasele lui, pline de
vlaga tinereții,
își vor avea culcușul
cu el în țărână.
12 Dulce era răul în gura lui.
Îl ascundea sub limbă,
13 îl mesteca întruna și nu-l lăsa;
îl ținea în cerul gurii,
14 dar hrana lui se va preface în măruntaiele lui,
va ajunge în trupul lui o otravă de aspidă.
15 Bogățiile înghițite le va vărsa,
Dumnezeu le va scoate din pântecele lui.
16 Otravă de aspidă a supt,
și de aceea limba năpârcii îl va ucide.
17 Nu-și va mai plimba privirile peste pâraiele
și râurile de miere și de lapte,
18 va da înapoi
ce a câștigat
și nu va mai trage folos din câștig;
va da înapoi tot ce a luat
și nu se va mai bucura de el,
19 căci a asuprit pe săraci și i-a lăsat să piară,
a dărâmat case și nu le-a zidit la loc.
20 Lăcomia lui n-a cunoscut
margini,
dar nu va scăpa ce are mai scump.
21 Nimic nu scapă de lăcomia lui,
dar bunăstarea lui nu va ține.
22 În mijlocul belșugului va fi în nevoie;
mâna tuturor ticăloșilor se va ridica asupra lui.
23 Și iată, ca să-i umple pântecele,
Dumnezeu va trimite peste el focul mâniei Lui
și-l va sătura
cu o ploaie de săgeți.
24 Dacă va scăpa
de armele de fier,
îl va străpunge arcul de aramă.
25 Își smulge din trup săgeata, care scânteiază
la ieșirea din fierea lui,
și îl apucă spaimele
morții.
26 Toate nenorocirile sunt păstrate pentru comorile lui;
va fi mistuit de un foc
pe care nu-l va aprinde omul,
și ce va mai rămâne în cortul lui va fi ars de foc.
27 Cerurile îi vor dezveli fărădelegea,
și pământul se va ridica împotriva lui.
28 Veniturile casei lui se vor pierde,
vor pieri în ziua mâniei lui Dumnezeu.
29 Aceasta
este soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău,
aceasta este moștenirea pe care i-o hotărăște Dumnezeu.”