Răspunsul lui Iov
1 Iov a luat cuvântul și a zis:
2 „Ascultați, ascultați cuvintele mele,
dați-mi măcar această mângâiere.
3 Lăsați-mă să vorbesc, vă rog,
și, după ce voi vorbi, veți putea să vă bateți
joc.
4 Oare împotriva unui om se îndreaptă plângerea mea?
Și pentru ce n-aș fi nerăbdător?
5 Priviți-mă, mirați-vă
și puneți mâna
la gură!
6 Când mă gândesc, mă înspăimânt
și un tremur îmi apucă tot trupul:
7 Pentru ce trăiesc
cei răi?
Pentru ce îi vezi îmbătrânind și sporind în putere?
8 Sămânța lor se întărește cu ei și în fața lor,
odraslele lor propășesc sub ochii lor.
9 În casele lor domnește pacea, fără umbră de frică;
nuiaua
lui Dumnezeu nu vine să-i lovească.
10 Taurii lor sunt plini de vlagă și prăsitori,
juncanele lor zămislesc și nu leapădă
.
11 Își lasă copiii să se împrăștie ca niște oi,
și copiii se zbenguie în jurul lor.
12 Cântă cu sunet de tobă și de harpă,
se desfătează cu sunete de caval.
13 Își petrec zilele
în fericire
și se coboară într-o clipă în Locuința morților.
14 Și totuși
ziceau lui Dumnezeu: ‘Pleacă de la noi.
Nu voim să cunoaștem căile Tale.
15 Ce
este Cel Atotputernic, ca să-I slujim?
Ce vom
câștiga dacă-I vom înălța rugăciuni?’
16 Ce, nu sunt ei în stăpânirea fericirii?
– Departe de mine sfatul celor
răi! –
17 Dar de multe ori se întâmplă să li se stingă
candela,
să vină sărăcia peste ei,
să le dea și lor Dumnezeu partea lor de dureri în mânia Lui,
18 să fie ca paiul
luat de vânt,
ca pleava luată de vârtej?
19 Veți zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu
pedeapsa.
Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să-l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;
20 el ar trebui să-și vadă nimicirea,
el ar trebui să bea
mânia Celui Atotputernic.
21 Căci ce-i pasă lui ce va fi de casa lui după el,
când numărul lunilor i s-a împlinit?
22 Oare pe Dumnezeu Îl vom învăța
minte,
pe El, care cârmuiește duhurile cerești?
23 Unul moare în mijlocul propășirii, păcii și fericirii,
24 cu coapsele încărcate de grăsime
și măduva oaselor plină de suc.
25 Altul moare cu amărăciunea în suflet,
fără să se fi bucurat de vreo fericire,
26 și amândoi adorm
în țărână,
amândoi sunt mâncați de viermi.
27 Știu eu bine care sunt gândurile voastre,
ce judecăți nedrepte rostiți asupra mea.
28 Voi ziceți: ‘Unde
este casa apăsătorului?
Unde este cortul în care locuiau nelegiuiții?’
29 Dar, ce, n-ați întrebat pe călători
și nu știți ce istorisesc ei?
30 Cum, în ziua nenorocirii, cel rău
este cruțat
și, în ziua mâniei, el scapă.
31 Cine îl mustră în față pentru purtarea
lui?
Cine îi răsplătește tot ce a făcut?
32 Este dus la groapă
și i se pune o strajă la mormânt.
33 Bulgării din vale îi sunt mai ușori,
căci toți oamenii
merg după el
și o mulțime îi merge înainte.
34 Pentru ce dar îmi dați mângâieri deșarte?
Ce mai rămâne din răspunsurile voastre decât viclenie?”