1 Iona s-a rugat Domnului Dumnezeului său din pântecele peștelui 2 și a zis: „În strâmtorarea mea, am chemat
pe Domnul și
m-a ascultat; din mijlocul Locuinței morților am strigat și mi-ai auzit glasul. 3 Și totuși mă aruncaseși
în adânc, în inima mării, și râurile de apă mă înconjuraseră; toate valurile
și toate talazurile Tale au trecut peste mine. 4 Ziceam
: ‘Sunt lepădat dinaintea ochilor Tăi! Dar iarăși voi vedea Templul
Tău cel sfânt.’ 5 Apele m-au acoperit
până aproape să-mi ia viața, adâncul m-a învăluit, papura s-a împletit în jurul capului meu. 6 M-am coborât până la temeliile munților, zăvoarele pământului mă încuiau pe vecie, dar Tu m-ai scos viu
din groapă, Doamne, Dumnezeul meu! 7 Când îmi tânjea sufletul în mine, mi-am adus aminte de Domnul, și rugăciunea mea
a ajuns până la Tine, în Templul Tău cel sfânt. 8 Cei ce se lipesc de idoli deșerți
îndepărtează îndurarea de la ei. 9 Eu însă Îți voi aduce jertfe
cu un strigăt de mulțumire, voi împlini juruințele pe care le-am făcut. Mântuirea
vine de la Domnul.” 10 Domnul a vorbit peștelui, și peștele a vărsat pe Iona pe pământ.
