Cuvântarea de pe munte. Fericirile
1 Când a văzut Isus noroadele, S-a suit
pe munte și, după ce a șezut jos, ucenicii Lui s-au apropiat de El. 2 Apoi a început să vorbească și să-i învețe astfel: 3 „Ferice
de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția cerurilor! 4 Ferice
de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiați! 5 Ferice
de cei blânzi, căci ei
vor moșteni pământul! 6 Ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire, căci
ei vor fi săturați! 7 Ferice de cei milostivi, căci
ei vor avea parte de milă! 8 Ferice
de cei cu inima curată, căci
ei vor vedea pe Dumnezeu! 9 Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu! 10 Ferice
de cei prigoniți din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăția cerurilor! 11 Ferice
va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni și vor spune tot felul de lucruri rele și neadevărate împotriva voastră! 12 Bucurați-vă
și veseliți-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot așa
au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.
Ucenicii sunt sarea pământului și lumina lumii
13 Voi sunteți sarea pământului. Dar, dacă sarea
își pierde gustul, prin ce își va căpăta iarăși puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic, decât să fie lepădată afară și călcată în picioare de oameni. 14 Voi
sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. 15 Și oamenii n-aprind
lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeșnic și luminează tuturor celor din casă. 16 Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei
să vadă faptele voastre bune și să slăvească
pe Tatăl vostru, care este în ceruri.
Împlinirea Legii și Prorocilor
17 Să
nu credeți că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. 18 Căci adevărat vă spun, câtă vreme
nu vor trece cerul și pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile. 19 Așa că oricine
va strica una din cele mai mici din aceste porunci și va învăța pe oameni așa va fi chemat cel mai mic în Împărăția cerurilor; dar oricine le va păzi și va învăța pe alții să le păzească va fi chemat mare în Împărăția cerurilor. 20 Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece
neprihănirea cărturarilor și a fariseilor, cu niciun chip nu veți intra în Împărăția cerurilor.
Despre ucidere
21 Ați auzit că s-a zis celor din vechime: ‘Să nu ucizi
; oricine
va ucide va cădea sub pedeapsa judecății.’ 22 Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecății; și oricine va zice fratelui său: ‘Prostule!’ va
cădea sub pedeapsa soborului; iar oricine-i va zice: ‘Nebunule!’ va cădea sub pedeapsa focului gheenei. 23 Așa că, dacă
îți aduci darul la altar și acolo îți aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, 24 lasă-ți
darul acolo, înaintea altarului, și du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ți darul. 25 Caută
de te împacă degrabă cu pârâșul tău, câtă
vreme ești cu el pe drum, ca nu cumva pârâșul să te dea pe mâna judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna temnicerului și să fii aruncat în temniță. 26 Adevărat îți spun că nu vei ieși de acolo până nu vei plăti cel din urmă bănuț.
Despre preacurvie și despărțire
27 Ați auzit că s-a zis celor din vechime: ‘Să
nu preacurvești.’ 28 Dar Eu vă spun că oricine se uită
la o femeie ca s-o poftească a și preacurvit cu ea în inima lui. 29 Dacă
, deci, ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l
și leapădă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale și să nu-ți fie aruncat tot trupul în gheenă. 30 Dacă mâna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o și leapăd-o de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale și să nu-ți fie aruncat tot trupul în gheenă. 31 S-a zis iarăși: ‘Oricine
își va lăsa nevasta să-i dea o carte de despărțire.’ 32 Dar Eu vă spun că oricine
își va lăsa nevasta, în afară numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească; și cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurvește.
Despre jurământ
33 Ați mai auzit iarăși că
s-a zis celor din vechime: ‘Să nu
juri strâmb; ci să
împlinești față de Domnul jurămintele tale.’ 34 Dar Eu vă spun: Să nu jurați
nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunul
de domnie al lui Dumnezeu; 35 nici pe pământ, pentru că este așternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea
marelui Împărat. 36 Să nu juri nici pe capul tău, căci nu poți face un singur păr alb sau negru. 37 Felul
vostru de vorbire să fie: ‘Da, da; nu, nu’; ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău.
Suferirea răului și iubirea vrăjmașilor
38 Ați auzit că s-a zis: ‘Ochi
pentru ochi și dinte pentru dinte.’ 39 Dar Eu vă spun: Să
nu vă împotriviți celui ce vă face rău. Ci, oricui
te lovește peste obrazul drept, întoarce-i și pe celălalt. 40 Oricui vrea să se judece cu tine și să-ți ia haina, lasă-i și cămașa. 41 Dacă te silește
cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două. 42 Celui ce-ți cere, dă-i; și nu
întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine. 43 Ați auzit că s-a zis: ‘Să
iubești pe aproapele tău și să
urăști pe vrăjmașul tău.’ 44 Dar Eu vă spun: Iubiți
pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc
și vă prigonesc, 45 ca să fiți fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară
soarele Său peste cei răi și peste cei buni și dă ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți. 46 Dacă iubiți
numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai așteptați? Nu fac așa și vameșii? 47 Și dacă îmbrățișați cu dragoste numai pe frații voștri, ce lucru neobișnuit faceți? Oare păgânii nu fac la fel? 48 Voi fiți
dar desăvârșiți, după cum
și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit.