1 Un răspuns
blând potolește mânia,
dar o vorbă
aspră ațâță mânia.
2 Limba înțelepților dă știință plăcută,
dar gura
nesocotiților împroașcă nebunie.
3 Ochii Domnului sunt în
orice loc,
ei văd pe cei răi și pe cei buni.
4 Limba dulce este un pom de viață,
dar limba stricată zdrobește sufletul.
5 Nesocotitul
disprețuiește învățătura tatălui său,
dar
cine ia seama la mustrare ajunge înțelept.
6 În casa celui neprihănit este mare belșug,
dar în câștigurile celui rău este tulburare.
7 Buzele înțelepților seamănă știința,
dar inima celor nesocotiți este stricată.
8 Jertfa
celor răi este o scârbă înaintea Domnului,
dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută.
9 Calea celui rău este urâtă Domnului,
dar El iubește pe cel ce umblă
după neprihănire.
10 Cine părăsește cărarea este aspru
pedepsit,
și cine
urăște mustrarea va muri.
11 Locuința morților
și adâncul sunt cunoscute Domnului,
cu cât mai mult inimile
oamenilor!
12 Batjocoritorului
nu-i place să fie mustrat,
de aceea nu se duce la cei înțelepți.
13 O inimă
veselă înseninează fața,
dar, când
inima este tristă, duhul este mâhnit.
14 Inima celor pricepuți caută știința,
dar gura nesocotiților găsește plăcere în nebunie.
15 Toate zilele celui nenorocit sunt rele,
dar
cel cu inima mulțumită are un ospăț necurmat.
16 Mai
bine puțin cu frică de Domnul
decât o mare bogăție cu tulburare!
17 Mai
bine un prânz de verdețuri și dragoste
decât un bou îngrășat și ură.
18 Un om
iute la mânie stârnește certuri,
dar cine este încet la mânie potolește neînțelegerile.
19 Drumul
leneșului este ca un hățiș de spini,
dar cărarea celor fără prihană este netezită.
20 Un fiu
înțelept este bucuria tatălui său,
dar un om nesocotit disprețuiește pe mama sa.
21 Nebunia
este o bucurie pentru cel fără minte,
dar
un om priceput merge pe drumul cel drept.
22 Planurile nu izbutesc când
lipsește o adunare care să chibzuiască,
dar izbutesc când sunt mulți sfetnici.
23 Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui.
Și ce bună este o
vorbă spusă la vreme potrivită!
24 Pentru cel înțelept, cărarea
vieții duce în sus,
ca să-l abată de la Locuința morților, care este jos.
25 Domnul surpă casa
celor mândri,
dar întărește hotarele
văduvei.
26 Gândurile
rele sunt urâte Domnului,
dar
cuvintele prietenoase sunt curate înaintea Lui.
27 Cel
lacom de câștig își tulbură casa,
dar cel ce urăște mita va trăi.
28 Inima celui neprihănit se gândește
ce să răspundă,
dar gura celor răi împroașcă răutăți.
29 Domnul Se depărtează
de cei răi,
dar ascultă rugăciunea
celor neprihăniți.
30 O privire prietenoasă înveselește inima,
o veste bună întărește oasele.
31 Urechea
care ia aminte la învățăturile care duc la viață
locuiește în mijlocul înțelepților.
32 Cel ce leapădă certarea își disprețuiește sufletul,
dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere.
33 Frica
de Domnul este școala înțelepciunii
și smerenia merge înaintea
slavei.