1 Mai bine o bucată
de pâine uscată cu pace
decât o casă plină de cărnuri cu ceartă!
2 Un argat cu minte stăpânește peste fiul
care face rușine
și va împărți moștenirea cu frații lui.
3 Tigaia
lămurește argintul și cuptorul lămurește aurul,
dar Cel ce încearcă inimile este Domnul.
4 Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită
și mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare.
5 Cine
își bate joc de sărac își bate joc de Cel ce l-a făcut;
cine se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit.
6 Copiii copiilor sunt cununa
bătrânilor
și părinții sunt slava copiilor lor.
7 Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun;
cu cât mai puțin cuvintele mincinoase în gura unui om de viță aleasă!
8 Darurile par o
piatră scumpă în ochii celor ce le primesc:
oriîncotro se întorc, izbândesc.
9 Cine
acoperă o greșeală caută dragostea,
dar
cine o pomenește mereu în vorbirile lui dezbină pe prieteni.
10 O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput
decât o sută de lovituri pe cel nebun.
11 Cel rău nu caută decât răscoală,
dar un sol fără milă va fi trimis împotriva lui.
12 Mai
bine să întâlnești o ursoaică jefuită de puii ei
decât un nebun în timpul nebuniei lui.
13 Celui ce întoarce
rău pentru bine
nu-i va părăsi răul casa.
14 Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape;
de aceea, curmă
cearta înainte de a se înteți.
15 Cel
ce iartă pe vinovat și cel ce osândește pe cel nevinovat
sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului.
16 La ce slujește argintul în mâna nebunului?
Să cumpere înțelepciunea?… Dar
n-are minte!
17 Prietenul
adevărat iubește oricând
și în nenorocire ajunge ca un frate.
18 Omul
fără minte dă chezășie,
se pune chezaș pentru aproapele său.
19 Cine iubește certurile iubește păcatul
și cine-și
zidește poarta prea înaltă își caută pieirea.
20 Cel cu inimă prefăcută nu găsește fericirea
și cel cu limba
stricată cade în nenorocire.
21 Cine
dă naștere unui nebun va avea întristare
și tatăl unui nebun nu poate să se bucure.
22 O inimă
veselă este un bun leac,
dar un
duh mâhnit usucă oasele.
23 Cel rău primește daruri pe ascuns
ca să sucească
și căile dreptății.
24 Înțelepciunea
este în fața omului priceput,
dar ochii nebunului o caută la capătul pământului.
25 Un fiu nebun aduce necaz
tatălui său
și amărăciune celei ce l-a născut.
26 Nu este bine să osândești
pe cel neprihănit la o gloabă,
nici să lovești pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor.
27 Cine
își înfrânează vorbele cunoaște știința
și cine are duhul potolit este un om priceput.
28 Chiar
și un prost ar trece de înțelept dacă ar tăcea
și de priceput dacă și-ar ține gura.