PSALMUL 10
1 Pentru ce stai așa de departe, Doamne?
Pentru ce Te ascunzi la vreme de necaz?
2 Cel rău, în mândria lui, urmărește pe cei nenorociți
și ei cad
jertfă curselor urzite de el.
3 Căci cel rău se fălește
cu pofta lui,
iar răpitorul
batjocorește și nesocotește pe Domnul.
4 Cel rău zice cu trufie: „Nu
pedepsește Domnul!
Nu este Dumnezeu!” Iată toate gândurile
lui.
5 Treburile îi merg bine în orice vreme;
judecățile
Tale sunt prea înalte pentru el, ca să le poată vedea,
și suflă cu dispreț
împotriva tuturor potrivnicilor lui.
6 El zice
în inima lui: „Nu mă clatin,
în veci
sunt scutit de nenorocire!”
7 Gura
îi este plină de blesteme, de înșelătorii și de vicleșuguri
și sub limbă
are răutate și fărădelege
.
8 Stă la pândă lângă sate
și ucide pe cel nevinovat în locuri
dosnice;
ochii lui pândesc
pe cel nenorocit.
9 Stă
la pândă în ascunzătoarea lui, ca leul în vizuină:
stă la pândă să prindă pe cel nenorocit.
Îl prinde și-l trage în lațul lui;
10 se îndoaie, se pleacă
și-i cad săracii în gheare!
11 El zice în inima lui: „Dumnezeu uită!
Își ascunde
Fața și în veac nu va vedea!”
12 Scoală-Te, Doamne Dumnezeule, ridică
mâna!
Nu uita pe cei nenorociți!
13 Pentru ce să hulească cel rău pe Dumnezeu?
Pentru ce să zică în inima lui că Tu nu pedepsești?
14 Dar Tu vezi; căci Tu privești necazul și suferința, ca să iei în mână pricina lor.
În nădejdea Ta se lasă
cel nenorocit
și Tu vii în ajutor orfanului
.
15 Zdrobește
brațul celui rău,
pedepsește-i fărădelegile, ca să piară din ochii Tăi!
16 Domnul
este Împărat în veci de veci;
neamurile sunt nimicite din țara Lui.
17 Tu auzi rugăciunile celor ce suferă, Doamne!
Le întărești
inima, Îți pleci urechea spre ei,
18 ca să faci
dreptate orfanului și celui asuprit
și ca să nu mai insufle groaza omul cel luat din pământ.