PSALMUL 102
O rugăciune a unui nenorocit,
când este doborât de întristare
și își varsă plângerea înaintea Domnului
1 Doamne, ascultă-mi rugăciunea
și s-ajungă
strigătul meu până la Tine!
2 Nu-mi
ascunde Fața Ta în ziua necazului meu!
Pleacă-Ți
urechea spre mine când strig!
Ascultă-mă degrabă!
3 Căci
zilele mele pier ca fumul
și oasele
îmi ard ca un tăciune.
4 Inima îmi este lovită și mi se usucă
întocmai ca iarba;
până și pâinea uit să mi-o mănânc.
5 Așa de mari îmi sunt gemetele,
că mi se lipesc oasele
de carne.
6 Semăn
cu pelicanul
din pustie,
sunt ca o cucuvea din dărâmături;
7 nu mai pot dormi
și sunt
ca pasărea singuratică
pe un acoperiș.
8 În fiecare zi mă batjocoresc vrăjmașii mei
și potrivnicii mei jură
pe
mine în mânia lor.
9 Mănânc țărână în loc de pâine
și îmi amestec lacrimile cu băutura
10 din pricina mâniei și urgiei Tale,
căci Tu m-ai
ridicat și m-ai aruncat departe.
11 Zilele mele sunt ca
o umbră gata să treacă
și mă usuc ca iarba.
12 Dar
Tu, Doamne, Tu împărățești pe vecie
și pomenirea
Ta ține din neam în neam.
13 Tu Te vei scula și vei avea milă
de Sion;
căci este vremea
să te înduri de el, a venit vremea hotărâtă pentru el.
14 Căci robii Tăi iubesc pietrele
Sionului
și le e milă de țărâna lui.
15 Atunci se vor teme
neamurile de Numele Domnului
și toți împărații pământului de slava Ta.
16 Da, Domnul va zidi iarăși Sionul
și Se va arăta în
slava Sa.
17 El ia aminte la
rugăciunea nevoiașului
și nu-i nesocotește rugăciunea.
18 Să se scrie
lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni,
și poporul
care se va naște să laude pe Domnul!
19 Căci El privește
din înălțimea sfințeniei Lui;
Domnul privește din ceruri pe pământ,
20 ca
să audă gemetele prinșilor de război
și să izbăvească pe cei ce sunt pe moarte;
21 pentru ca ei să vestească
în Sion Numele Domnului
și laudele lui în Ierusalim,
22 când se vor strânge toate popoarele
și toate împărățiile ca să slujească Domnului.
23 El mi-a frânt puterea în drum
și mi-a scurtat
zilele.
24 Eu zic
: „Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele,
Tu, ai cărui ani
țin veșnic!”
25 Tu ai întemeiat în
vechime pământul
și cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
26 Ele
vor pieri, dar Tu
vei rămâne;
toate se vor învechi ca o haină;
le vei schimba ca pe un veșmânt și se vor schimba.
27 Dar Tu
rămâi Același
și anii Tăi nu se vor sfârși.
28 Fiii
robilor Tăi își vor locui țara
și sămânța lor va rămâne înaintea Ta.