PSALMUL 104
1 Binecuvântează, suflete, pe
Domnul!
Doamne Dumnezeule, Tu ești nemărginit de mare!
Tu
ești îmbrăcat cu strălucire și măreție!
2 Te
învelești cu lumina ca și cu o manta; întinzi
cerurile ca un cort.
3 Cu
apele Îți întocmești vârful locuinței Tale;
din
nori Îți faci carul
și
umbli pe aripile vântului.
4 Din vânturi Îți faci
soli
și din flăcări
de foc, slujitori.
5 Tu ai așezat
pământul pe temeliile lui
și niciodată nu se va clătina.
6 Tu îl acoperiseși cu
adâncul cum l-ai acoperi cu o haină;
apele stăteau pe munți,
7 dar, la amenințarea Ta, au fugit
,
la glasul tunetului Tău, au luat-o la fugă,
8 suindu-se pe munți
și coborându-se în văi,
până la locul
pe care li-l hotărâseși Tu.
9 Le-ai pus o margine
pe care nu trebuie s-o treacă,
pentru ca să
nu se mai întoarcă să acopere pământul.
10 Tu faci să țâșnească izvoarele în văi
și ele curg printre munți.
11 Tu adăpi la ele toate fiarele câmpului;
în ele își potolesc setea măgarii sălbatici.
12 Păsările cerului locuiesc pe marginile lor
și fac să le răsune glasul printre ramuri.
13 Din locașul Tău cel înalt Tu
uzi munții
și se satură
pământul de rodul
lucrărilor Tale.
14 Tu
faci să crească iarba pentru vite
și verdețuri pentru nevoile omului,
ca pământul să dea hrană
:
15 vin
, care înveselește inima omului,
untdelemn, care-i înfrumusețează fața,
și pâine, care-i întărește inima.
16 Se udă copacii Domnului,
cedrii din Liban, pe care
i-a sădit El.
17 În ei își fac păsările cuiburi,
iar cocostârcul își are locuința în chiparoși;
18 munții cei înalți sunt pentru țapii sălbatici,
iar stâncile sunt adăpost pentru iepuri
.
19 El a făcut
luna ca să arate vremurile;
soarele știe
când trebuie să apună.
20 Tu aduci
întunericul și se face noapte:
atunci toate fiarele pădurilor se pun în mișcare,
21 puii
de lei mugesc după pradă
și își cer hrana de la Dumnezeu.
22 Când răsare soarele, ele fug înapoi
și se culcă în vizuinile lor.
23 Dar omul iese la lucrul
său
și la munca lui până seara.
24 Cât
de multe sunt lucrările Tale, Doamne!
Tu pe toate le-ai făcut cu înțelepciune
și pământul este plin de făpturile Tale.
25 Iată marea cea întinsă și mare:
în ea se mișcă nenumărate viețuitoare
mici și mari.
26 Acolo, pe ea, umblă corăbiile
și în ea este leviatanul
acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.
27 Toate
aceste viețuitoare Te așteaptă,
ca să le dai hrana la vreme.
28 Le-o dai Tu, ele o primesc;
Îți deschizi Tu mâna, ele se satură de bunătățile Tale.
29 Îți ascunzi Tu Fața, ele tremură;
le iei
Tu suflarea, ele mor
și se întorc în țărâna lor.
30 Îți trimiți
Tu suflarea: ele sunt zidite
și înnoiești astfel fața pământului.
31 În veci să țină slava Domnului!
Să Se
bucure Domnul de lucrările Lui!
32 El privește pământul, și pământul se
cutremură;
atinge
munții, și ei fumegă.
33 Voi
cânta Domnului cât voi trăi,
voi lăuda pe Dumnezeul meu cât voi fi.
34 Fie plăcute Lui cuvintele mele!
Mă bucur de Domnul.
35 Să piară
păcătoșii de pe pământ
și cei răi să nu mai fie!
Binecuvântează
, suflete, pe Domnul!
Lăudați pe Domnul!